- Ma scuzati.. Imi puteti spune ce este aici? - Si-a intors privirea spre mine si am tresarit. Barbatul din fata mea avea o cicatrice ciudata , care se intindea de la tampla, pana in coltul gurii, fiind destul de vizibila. Straniu..
- O casa. - Spuse acesta plictisit si imi arunca o privire gen "Tu esti proasta?" .
- Cred ca ar trebui sa formulez altfel... Imi puteti spune ceva despre casa asta? E ceva ciudat in legatura cu ea?
- Stau exact langa ea si nu prea vad nimic ciudat, inafara de faptul ca barbatul care locuieste aici nu iese aproape niciodata din casa, are draperiile trase mereu si o data pe luna vine cineva aici la aceeasi ora, in aceeasi zi si sta putin timp si pleaca. Cam atat..
- Va multumesc. - Am spus eu, dupa care m-am intors la Razvan, care analiza imprejurimile. - Locuieste cineva aici.
- Am auzit tot ce a spus tipul. Cine ar putea veni aici o data pe luna?
- Cel mai probabil Max... Ar trebui sa sunam la poarta? Sa vedem cine locuieste aici?
- Nu cred. Trebuie sa mergem si la cealalta adresa. Dupa aceea vedem ce facem. Suntem atat de aproape, dar in acelasi timp extrem de departe.
- Stiu. Unde e Aiden?
- S-a dus sa vorbeasca cu cineva de pe aici... Poate mai afla ceva. Sa mergem in masina. Poate ajungem in cateva ore dincolo.
- O sa fie obositor. Off... Si dupa asta?
- Dupa ce punem mana pe ele, stii planul. Prietena lui Aiden merge si le depunde la politie, dupa care iese din ecuatie. Noi il chemam pe Max acolo, fara vreun motiv intemeiat. Asta trebuie sa creada el, desigur. Si dupa.. Nu stim ce o sa se intample.
- O sa traim fericiti pana la adanci batraneti.
- Nu fi asa sigura.
- Uneori am impresia ca tu chiar vrei sa mori. Fii putin mai optimist. Daca moare unul, murim amandoi. Ai inteles? Daca tu patesti ceva, nu o sa stau la tine sa ma uit cum mori.
- Am mai purtat discutia asta o data, M. O incheiem si stii ca nu sunt de acord! Tu nu o sa patesti nimic.
- Ok.. Tac! Dar daca se intampla ceva o sa te urasc toata viata. Intelegi? Toata!
- Si eu o sa te iubesc toata viata, scumpo. - Spuse si un mic ranjet i se contura pe chip. Portiera fu deschisa, iar un Aiden fara nici o expresie pe chip intra in masina.
- Am aflat doar ca aici sta un ciudat care nu iese din casa. Acum doi ani stateau doi batrani, dar au fost dati afara din casa, venind tipul asta aici. Unii s-au mutat de aici din cauza lui, crezand ca e un criminal, deoarece in cartier crimele s-au inmultit de cand a venit aici, iar cei care au incercat sa ii calce pragul crezand ca e o casa abandonata au ajuns la spital cu rani grave pe corp.
- Ce tip ciudat. Cred ca se explica cicatricea de pe chipul barbatului care mi-a spus ca o data pe luna vine cineva in casa, in aceeasi zi, la aceeasi ora.
- Stai,stai... Aceeasi zi, aceeasi ora in fiecare luna?
- Da. De ce?
- Avea Max un contract cu un barbat in care scria ceva de asta. Ti-a spus cumva in ce zi vine?
- Nu... Nu parea foarte dispus sa vorbeasca.
- Atunci ma duc eu si intreb pe cineva. Asteptati aici. - Spuse si iesi din masina, trantind portiera in urma lui.
- De cand imi spune mie pustiul ce sa fac?
- De cand sunteti prieteni si de cand rezolva mai bine de jumatate din misiune? - Am intrebat eu retoric, cu putina ironia in glas.
