Capitol 55

3.7K 178 0
                                    

- Ce vrei sa spui? - Am intrebat eu, asezandu-ma langa ea si luand scrisoarea in mana.

- Avem codul, acum si numele de cont. Am rezolvat tot! - Am spus eu si i-am sarit in gat lui Razvan, lipindu-mi buzele de ale lui. Acesta isi puse mainile pe spatele meu, iar eu mi-am prins mainile dupa gatul sau.

- Mai suntem si noi pe aici daca ati uitat.. - Spuse Aiden. Am ranjit si i-am dat inca un sarut scurt pe buze lui Razvan, dupa care am sarit inapoi. Aiden avea o fata putin stanjenita si isi trecea o mana prin par. Am zambit, amintindu-mi de Jessica.

- Oh,haide,Aiden! Cine stie ce faci tu cu Jessica in dormitor. - Am spus eu, si am dat sugestiv din sprancene. Acesta rosi putin.. Cat de mult imi place sa rad de el in felul asta. Uneori e atat de timid, exceptand perioadele in care e doar idiot. - Sa trecem peste sex si sa vorbim de caz. Cand mergem la banca?

- Maine. Nu are rost sa mai intarziem tot. Dupa vedem cat mai asteptam pana il chemam pe Max aici. Rebeka va depunde actele la politie sub anonimat si am terminat tot.

- Suna atat de simplu.

- Dar e complicat... O sa se lase cu vieti pierdute.

- Maine dimineata sunt aici. Acum o sa plecam... - Spuse Aiden, dupa care o atinti cu privirea pe Rebeka. Aceasta se ridica si ma imbratisa, dupa care pleca din apartament, insotita de cei 3 barbati. Am oftat si m-am asezat pe canapea, privind tavanul mult prea plictisitor.

- Daca o sa mor...

- M, nu vorbi prostii! Vrei sa incepem din nou? Deja m-am plictisit de discutia asta. Nu moare nimeni. Nu cred ca vrei sa te tin deoparte, nu?

- Nu. - Am spus eu incet. Acesta se aseza langa mine si ma trase in bratele lui. - Promiti sa nu ma parasesti?

- Doar stii ca asta e singura promisiune pe care nu ti-o pot face.

- Vezi? Sa nu imi spui sa stau linistita... E mult prea periculos. Si daca noi doi nu ne intalneam, tu nu erai in situatia asta.

- Nu vorbi prostii, M. Nu e vina ta... Acum mai bine treci la somn si nu te mai invinovati.

- Te iubesc,puiule.

- Si eu, pisicuta. Dar unde a disparut tigrisorul?

- Esti mult prea bland acum.

- Mhmm... Sa inteleg ca iti plac mai salbatic? Sau mai arogant?

- Imi placi oricum. - Am spus eu si m-am ridicat de pe canapea, indreptandu-ma spre camera. Cand am intrat in camera, am facut contact cu peretele de langa ea,iar Razvan era pus langa mine, tinandu-mi mainile deasupra capului.

- Mhmm.. Noi doi nu am mai terminat ce am inceput.

- Maine avem treaba.

- Nu conteaza. Doar stii ca nu ma poti opri... Niciodata. - Spuse, soptind ultimul cuvant in ureche. Un fiot imi strabatu sira spinarii, facandu-ma putin sa ma cutremur. Acesta imi apuca lobul urechii intre dinti si il musca incet, dupa care isi trecu limba peste el. Mi-am pus mainile pe pectoralii sai si l-am impins cat de tare am putut, iesind din stransoarea sa.

- De data asta pot. Si sa nu indraznesti sa ma atingi, altfel dormi pe pres! - I-am spus eu amenintatoare, iar acesta ofta. Mi-am aruncat hainele pe un scaun si mi-am luat un tricou de-al lui si m-am bagat in pat. Intr-un fel eram atat de bucuroasa. Aproape am teminat tot.. Dar poate si trista.

Sunt clipe in care nu stii ce se va alege de viata ta, de iubirea ta pentru cineva... Nu stii ce sa faci, unde sa te duci. Nu stii daca vrei sa scapi de tot, sau sa continui. Esti usor de doborat... Mereu vor exista persoane mai bune ca tine, persoane care sa te urasca. Nimeni nu poate avea doar prieteni. Asa e viata... Dar poate unii nu au nici macar prieteni. Poate acei "prieteni" sunt cei mai aprigi dusmani ai tai. Asa se traieste in ziua de azi. Cu grija de a nu fi injunghiat pe la spate de persoana pe care o considerai de incredere.

Aventura de o noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum