- Ce faceti aici? - Se auzi o voce din spatele nostru. Era Aiden. Nu m-am uitat in spate, ci am continuat sa privesc in jur. Atatea amintiri neplacute. Sincer, nu mi-as dori sa ma fi intors aici. Nu am cele mai frumoase amintiri cu locul asta.
- Asta e casa in care Max executa persoane din plictiseala.
Eu nu am mai spus nimic, ci am deschis o usa, intrand in una dintre camere. Inca pot vedea trupurile fetelor stand pe jos intr-o balta de sange, cu lacrimi siroind pe fata, dar fiind prea tarziu ca sa mai pot face ceva. Cu ce criminal am putut sta.. Si nici macar nu imi dadeam seama. Eram o proasta. Nu realizam ca tot ce face el e rau, nu realizam ca ma foloseste. Pentru el eram doar o arma. O lacrima mi se scurse pe obraz... Asta e unul dintre momentele in care imi dau seama ca sunt mai slaba decat par, ca nu sunt mereu la fel de puternica. Nu poti ramane mereu in picioare in fata realitatii. Pur si simplu te doboara, oricat de puternic ai fi.
Razvan imi inconjura talia cu un brat si ma trase mai aproape de el, strangandu-ma in brate. Mi-am infundat capul in pieptul sau, strangand puternic. Nu vreau sa imi mai amintesc nimic din trecut. Stiu ca va fi mereu o parte din mine, dar e dureros. Doare al naibii de tare.
- Nu e nimic aici. E doar o pista falsa.
- Nici dincolo nu pare mult prea credibil. Ne indepartam din ce in ce mai mult de adevar, iar asta nu e bine. Eu una nu cred ca e la vreo una dintre adrese. Cred doar ca adresele astea sunt indicii. La una dintre ele trebuie sa gasim urmatoarea pista. Cred ca Max vrea sa ne incerce. Sunt sigura de asta. Sau poate face asta pentru cazul in care el va muri.
- Tot ce e posibil. Ar trebui sa mai cautam pe aici. Sa nu fim nevoiti sa ne intoarcem.
- Si ce ar trebui sa gasim noi aici?
- Putem gasi orice.
Razvan se indeparta si trase materialele de pe celelalte parti de mobila, toate fiind patate de sange. Am facut o grimasa si m-am aplecat spre o mica cutie care se afla pe jos. Am deschis-o si am observat ca in ea se afla o cheie destul de mica, argintie, plina de praf. Am privit in jur incercand sa imi dau seama ce usa incuia. M-am ridicat in picioare si m-am apropiat de un perete care avea niste semne ciudate pe el, dar nu imi dadeam seama in ce limba erau sau ce inseamna.
- Greaca veche. - Se auz vocea lui Razvan din spate, cu un ton putin batjocoritor. Se apropie de perete si atinse semnele. Nu intelegeam nimic din ce scria acolo.
- Intelegi ce inseamna?
- Da.
- Atunci spune si mie.
- "Nu e de ajuns sa fii inteligent sau curajos. Tot ce trebuie sa cunosti e mintea altora, nu pe a ta." - Huh... Si asta ce ar trebui sa insemne? Tot ce trebuie sa cunosti e mintea altora. Adica ce gandesc altii? Si.. Care altii?
- Nu inteleg.
- Si mai incolo mai scrie ceva. "Nu cauta comori in locuri ascunse." - Bun. M-a pierdut.
- Adica?
- La prima... Nu trebuie sa fim inteligenti ca sa gasim locul in care ascunde el actele,ci trebuie sa ii cunoastem mintea. Trebuie sa-l cunoastem pe el, nu pe noi insine. Iar la a doua... Ei bine. Nu prea inteleg ce vrea sa spuna prin ea. Si nu cred ca e ceea ce se intelege. Nu prea ar avea logica. Sa nu cautam in locuri ascunse. Adica? Sa cautam in locuri la vedere?
- Ah! - Am auzit un scurt scancet de durere. M-am intors brusc, vazandu-l pe Aiden tinandu-si mana la incheietura. Pe podea se scurgea sange. - Am gasit ceva.
- Esti bine?
- Da.. Ma duc la masina sa iau niste bandaje. Voi vedeti ce e acolo. - M-am apropiat de cutia pe care tocmai o gasise. M-am apropiat de ea si am incercat sa o deschid, dar nu se clintea.
