- Ce s-a intamplat? - Am intrebat eu, iar un mic zambet se contura pe chipul lui Razvan. Am ridicat intrebator din sprancene, iar el se aseza in pat.
- O sa terminam misiunea mai repede decat credeam. Daca plecam in Germania se ducea naibii tot. Max a facut asta doar ca sa ne deruteze.
- Si actele pana la urma unde sunt?
- Intr-o banca... Si ce am descoperit noi e exact codul de la seif.
- O sa il omor pe Aiden. Il tai bucatele.. El a spus ca e sigur ca actele nu sunt intr-o banca.
- Si el tocmai si-a dat seama ca sunt intr-o banca. Problema e ca nu stim pe ce nume este facut contul.
- Numele lui? Adica.. De ce ar face pe numele altcuiva?
- Nu stiu. Dar sunt sigur ca nici pe al lui nu ar face. Cred ca asta vom afla de la cealalta adresa.
- Crezi?
- Sunt sigur.
*
- Eu unul nu vreau sa intru acolo. - Spuse Aiden pe un ton sec si privi oarecum ciudat spre casa in fata careia stateam. Nici eu nu prea voiam sa vad ce e acolo, dar trebuie sa gasim numele de cont cat mai repede. Am inspirat adanc aer in piept si l-am impins in fata cu o mana. - Cine stie ce e acolo.
- Nu mai fa pe baiatul fricos.. Din vina ta nu am cautat din prima prin banci.
- Daca nu cautam la adresele alea nu mai gaseam codul, asa ca nu comenta. Intra tu prima..
- Lasule. - Am spus si am deschis poarta din fier forjat, intrand urmata de Razvan, Matt si Dominic, in timp ce Aiden ramasese la poarta. Mi-am dat ochii peste cap si i-am facut semn lui Dominic sa-l traga dupa el, iar noi 3 am inaintat. Gradina era plina de ierburi inalte, iar totul in jur era plin de praf. Am strambat din nas si m-am apropiat de usa veche din lemn, apasand clanta. E incuiata.. Razvan o impinse cu piciorul, iar aceasta cazu imediat la pamant, cu o bufnitura nu prea gratioasa. Am pasit inauntru, fiind invaluita de mirosul de praf, mucegai si lemn vechi. Am tusit scurt si am inaintat. Particulele de praf se putea observa cu ochiul liber si in aer, iar pe mobila veche stratul ajungea la mai bine de jumatate de centimetru. - Pare asta a casa locuita?
- Nu prea. Cred ca a fost doar ceva care sa ne tina departe.
- Si cum am putea gasi noi un nume de cont aici? Nu cred ca va fi vreun bilet imprastiat pe jos, nu?
- Tot ce e posibil. Nu stiu de ce, dar am impresia ca cineva chiar vrea ca noi sa ajungem la actele alea.
- Max?
- Nu prea cred. - Spuse din nou Razvan. - Sunt sigur ca cineva chiar vrea ca noi sa ajungem la ele, dar acea persoana nu e Max. Nu are cum. Ar face orice sa se protejeze si nu si-ar sapa singur groapa.
- Atunci cine? Nu cred ca daca ne-ar ajuta cineva, ar face-o pentru ca ii suntem simpatici. Ar trebui sa aiba un motiv.
- Sa ne omoare?
- Posibil.
- Aa! - Se auzi un scurt strigat. Eu si Razvan ne-am intors, zarindu-l pe Aiden intins pe jos, cu piciorul intr-o groapa din podea. - V-am spus eu ca nu e bine sa intram aici. Mai intai mana, acum piciorul. Si cred ca e ceva aici.
- Ce?
- E o cutie.. Si e tare. - Spuse si isi trase piciorul, dupa care se ridicase. M-am aplecat asupra gropii si am zarit o cutie destul de mare, care semana mai bine cu un seif. - Ce facem acum?
- Il luam si plecam.
- Si daca nu e ceea ce ne trebuie?
- Ne intoarcem. Acum sa mergem...
Matt lua seif-ul in brate, deoarece nu era greu, plus ca era si mic. Am iesit din casa, dupa care din curte si am urcat repede in masina. Am urcat ca de obicei in fata, iar Razvan porni si pleca spre micul nostru apartament. Aiden intorcea seif-ul pe toate partile.
- Chestia asta nu se deschide. Nu are nici un loc de bagat cheie sau de scris cifrul.
- Te-ai lovit si la cap?
- Nu.. Am mai intalnit asa ceva, dar ale aveau aliaje protectoare deasupra. Sau erau care se deschideau cu surse ADN. Dar asta nu are nimic.
- Si ce facem?
- Ii trimit un mesaj Rebekai. Sigur o sa ma ajute.
- Cine e Rebeka?
- Cea care m-a ajutat cu aflarea adreselor. Se pricepe mai bine decat mine si sigur o sa spargem chestia asta..
- Uneori am impresia ca tu esti cam prost, dar nu vrei sa o arati.
- Nu.. Doar ca nu sunt foarte matur.
*
Aiden intra din nou in apartament, insotit de o fata cu parul saten deschis, aproape blond, inalta , ochi verzi si destul de draguta. Aceasta zambi si ne atinti fiecarei persoane din camera o privire entuziasmata. Parca vad ca e genul ala de persoana care rade din orice si e meru foarte vesela .
- Ea e Rebeka... Rebeka, ea e M, ei sunt Razvan , Matt si Dominic.
- Incantata!
- La fel. Dar mai bine lasam asta deoparte si trecem la treaba.
- Sigur. Unde e seif-ul?
- Aici. - Am spus eu si i-am inmanat mica cutie . Aceasta o privi putin si se incrunta cateva secunde. Ridica o spranceana si ofta. Ciudata persoana...
- Stiu! Avem nevoie de ADN-ul lui Max sau de-al unei rude de gradul I . De preferat frate, sora sau parinti.
- Eu sunt fratele lui.
- Pune o proba de sange pe o bucata mica de sticla. Trebuie desfacut ceva aici.
Aceasta se aseza pe canapea, iar eu si Razvan am mers in bucatarie. Am mers repede pana in camera luand niste bucati de sticla, dupa care m-am intors in bucatarie. Razvan avea o crestatura in bratul drept. Isi intoarse mana, lasand sangele sa picure pe mica bucata de sticla.
- Este! - Am auzit din living, asa ca ne-am intors. Rebeka tinea seif-ul in mana, indepartand o bucata de aliaj. - Da proba de sange. - I-am inmanat bucata de sticla, dupa care m-am intors in bucatarie impreuna cu Razvan. Am scos un bandaj dintr-un sertar si m-am apropiat de el.
- Nu e nevoie. E doar o zgarietura.
- Nu conteaza.
- Veniti repede! - Am lasat pansamentul pe masa si m-am intors in living. Rebeka tinea o hartie in mana, citind-o. - Se pare ca am gasit raspunsul.
- Ce vrei sa spui?
