- De ce sunteti atat de mirate de prezenta mea? - Spuse acesta.. - Am venit doar sa imi vad iubita. - M-am incruntat si mi-am pus mainile la piept.
- Bogdan, doua luni nu ai dat nici un semn de viata si acum imi spui ca sunt iubita ta?
- Adica vrei sa ne despartim? - Spuse acesta si se ridica. Nu am facut nici un pas, ci l-am privit in ochi.
- Noi doi ne-am despartit de cand tu ai plecat! - Acesta nu mai spuse nimic, ci iesi nervos din apartament.
*
-Esti gata? - Am aprobat cu o miscare scurta a capului si am iesit din dormitor, inaintand spre living, unde ma astepta Bonnie. Rochia albastra si lunga pana in pamant, despicata pe un picior imi statea superb, iar pantofii argintii se potriveau perfect cu poseta si cu pietrele de pe rochie. - Doamne! Arati superb!
- Multumesc. - Am spus eu cu o tenta de amuzament si m-am asezat pe canapea, asteptand ca Razvan sa ajunga. Nu stiu de unde are adresa mea, dar nu am de gand sa aflu. Era 18:55 cand soneria se auzi, asa ca am mers spre usa , acompaniata de sunetul produs de tocuri. In fata mea se afla Razvan, imbracat in costum, mult mai elegant decat la birou. - Buna!
- Hei.. Mergem? - Am aprobat, si am iesit pe usa, fara sa o incui in urma. Cand am ajuns la parter am urcat intr-un SUV gri metalizat, iar el se urca la volan, nu inainte sa imi deschida portiera. Hmm.. Nu ma asteptam la asemenea comportament din partea lui. A pornit masina, conducand destul de repede prin traficul aglomerat al New York-ului. A oprit in fata unui restaurant scump si am coborat. A vorbit ceva cu un chelner si am mers intr-un separeu, unde, dupa parerea lui, puteam avea intimitate. - Esti superba. - Imi sopti langa ureche, inainte sa imi traga scaunul.
- Multumesc.
- Ai patit ceva? Pari putin suparata..
- Ah, nu.. Doar o mica problema cu o cunostinta. - Acesta ridica intrebator o spranceana, spunandu-mi din priviri ca vrea sa continui, dar nu am mai spus nimic, ci am lasat capul putin in jos.
- Poti sa imi spui ce s-a intamplat, sa stii. - Am oftat.. De ce ar trebui sa ii spun lui despre asta?
- A venit.. fostul meu iubit. Dupa doua luni in care nu a dat nici un semn de viata. - Am spus cu o voce stinsa. Nu il iubeam pe Bogdan, dar ma simteam tradata si folosita. Nu a meritat nimic.. Pentru ce? Ca mai apoi sa ma lase si sa plece la altele?
- Si il mai iubesti? - Veni intrebarea lui de milioane.
- Minciuna sau adevar?
- Adevar.
- Nu, nu il mai iubesc. - Am facut o pauza si am privit in jur, dupa care m-am reintors cu fata la el. - Si.. despre ce vrei sa vorbim?
- Vreau sa ne cunoastem mai bine, ce spui?
- Incepi tu?
- Vreau sa incepi tu prima. Spune-mi despre tine..
- Hmm.. Pai, m-am nascut in Los Angeles.Parintii nu prea stateau cu mine de cand eram mica, fiind ocupati cu firmele lor. Singura care imi fusese alaturi a fost Evanna, care era putin mai mare decat mine. Mai am o sora, mai mica cu doi ani, Jessica. Mereu a fost cea perfecta, iar eu un copil problema, datorita comportamentului meu.
- Ce vrei sa spui prin comportamentul tau?
- Tupeista, nu foloseam tocmai un limbaj decent... Ma imbracam mai mult in negru..
- Aha.. Continua.
- In clasa a 11-a am avut ocazia sa ii intalnesc pe tipii din a caror gasca faceam parte. Evanna stia si nu era de acord, dar nu am asculatat-o si am continuat. De la ei am invatat sa folosesc un pistol, sa ma bat si multe tehnici de autoaparare, sa fumez, sa ma droghez.. Parintii au aflat inainte sa incep clasa a 12-a si am fost pedepsita. Nu aveam voie sa ies din casa deloc si trebuia sa mearga cu bodyguard cu mine la scoala. A fost oribil.. Intr-un final, Max m-a ajutat sa scap de tipul care mergea cu mine. Venea doar ca sofer, dupa care pleca. In fiecare seara aveam cate o cearta cu parintii mei, la care trebuia sa participe si Jessica, comparandu-se cu mine. Stia prea bine ca daca ma enerveaza i-as putea face orice, dar ea continua sa spuna tot ce era rau despre mine in fata parintilor mei.
- Si acum te intelegi cu sora ta?
- Nu. Ne uram reciproc.
- Continua..
- In clasa a 12-a m-am mutat la Evanna pentru ca nu mai suportam. Ea statea singura, asa ca ma putea primi la ea. Dupa ce m-am mutat la ea mi-am dat seama ca nu era bine ce faceam si am vrut sa renunt. Dupa stii ce s-a intamplat.
- Da.. Mai departe ce ai facut?
- Dupa ce a murit Evanna totul a fost un dezastru total. Am revenit la parintii mei si m-am apucat de invatat. Nu ma iertasera pentru ceea ce facusem, dar nu prea discutam cu ei. Am facut facultatea de drept pentru ca asa au vrut ei, dupa care am devenit secretara Domnului Smith, dupa ce ne-am mutat in New York. Parintii mei inca mai au firme in Los Angeles si merg periodic acolo.
- Si acum in ce relatie esti cu ei?
- Nu ne intelegem mult prea bine, dar vorbim.
- Pe Bogdan cand l-ai cunoscut?
- Cu un an inainte sa plece. A plecat exact cand se implinea un an de cand ne-am cunoscut.
- Intersanta poveste.
- Randul tau.
- Prefer sa imi pui intrebari.
- Ok.. Unde te-ai nascut?
- Londra.
- Mai ai frati sau surori?
- Mai am un frate, dar nu pastram legatura.
- Parintii?
- Morti amandoi.
- Imi pare rau.. - Am spus pe o voce stinsa si l-am privit in ochi. Chelnerul ne adusese mancarea, asa ca am facut o scurta pauza. Dupa ce acesta a plecat, nici unul din noi nu se atinse de mancare. - Cum de ai ajuns sa ai atatea firme si proprietati?
- Cateva din proprietati au fost mostenite de la parintii mei, iar cu firmele m-am descurcat singur. Spre deosebire de tine, eu nu am fost copilul problema. Eu eram cel rau, dar fratele meu era pus in lumina proasta, desi eu nu spuneam nimic. De asta nu ma suporta, dar nici eu nu il suport pentru o.. actiune de-a lui din trecut.
- Aha.. Si te mai ocupi si cu altceva? - Paru sa ezite putin si se uita in alta parte.
- Nu, nu tocmai. Altceva?
- Hmm.. - Am stat putin si m-am gandit si mi-a venit o intrebare, pe care nu eram sigura daca sa o pun sau nu. - Ai iubita? - Acesta ranji putin si se apleca putin peste masa.
- Nu, nu am iubita. De ce? Esti interesata? - Spuse amuzat.
- Nu..doar intrebam.
Am inceput sa mancam, iar dupa ce am terminat felul unu, chelnerul stranse de pe masa si pleca sa il aduca pe urmatorul. Razvan imi lua mana intr-a lui si o saruta, urcand incet in sus, uneori ranjind.
- Razvan.. Suntem intr-un restaurant.
- Si ce? - Ma trase spre el si ma saruta apasat pe buze.
- Ce avem noi aici? - Se auzi o voce cunoscuta, dar pe care nu voiam sa o mai aud. M-am departat si am privit spre barbatul din fata noastra. Era...
