"Tot ce vreau e sa imi insir pe aceasta coala alba de hartie, emotiile, trairile sau macar o parte din ele, pentru ca sentimentele sunt atat de complicate, de vaste. Cu greu le poti transpune pe o coala de hartie, dar mare pacat e sa nu incerci. O iubire adevarata, nu trebuie sa fie ea perfecta, te poate astepta la orice colt de strada. Pur si simplu, iubirea ta te poate astepta la magazinul din colt, facandu-si rutina saptamanala, iar destinul sa hotarasca sa va intalniti. Totul este neprevazut in viata asta. In cazul meu, iubirea m-a asteptat intr-un club. Da... Un club de noapte, cu tineri in calduri, miros de tigari si de alcool si tot tacamul. Cine ar fi crezut ca de la o aventura de o noapte, se poate ajunge la iubire? Cine ar fi crezut ca m-as fi putut indragosti irevocabil de el, iar pana si respiratul sa-mi fie ingreunat fara prezenta sa. Sigur nu eu.
Dragostea nu exista... Oh... O sa crezi asta, pana o sa intalnesti acea persoana care o sa te farmece cu o singura privire. Un singur zambet si e de ajuns sa ii cazi in plasa. Sau poate nu e o exprimare tocmai buna. Clar nu... Dragostea trebuie sa fie reciproca. Cea mai mare prostie pe care o poti scoate pe gura, tu , cititorule, e aceasta "Eu nu o sa ma indragostesc. Dragostea nu exista." Cand o sa te indragostesti irevocabil de cineva, incearca sa-mi auzi glasul rasunand in capul tau "Ti-am spus eu." . Poate sunt putin cam rautacioasa, dar nu vreau sa te mai aud cu asa ceva! Iubirea e cel mai frumos si mai complex, mai amplu sentiment care poate fi trait de o persoana. La fel cum poate fi ura sau indiferenta.
Nu trata persoana iubita cu indiferenta... "Opusul dragostei nu e ura, e indiferenta!" . "De ce sa ranesti? Sa ignori doare mai tare." Adevarat... Iar momentul ala cand inima iti e sfarmata in mii de bucatele, cand esti dezamagit profund de cineva pe care il iubesti e un sentiment pe care nu poti sa-l doresti nimanui. Dragostea te poate face sa te inalti la zeci de metri deasupra cerului, dar la fel de usor, te poate distruge si iti poate lua tot ce ai mai de pret. Dragostea schimba persoane.. Iubirea face din noi ceea ce nu suntem. Te-ai gandit vreodata ca ai putea fi opusul tau? Te-ai gandit ca o persoana te-ar putea schimba atat de mult? Nu? Incearca sa o faci.
Suflete pereche... Oh.. Ce frumos. Mereu mi-a placut sa cred in asa ceva... Imagineaza-ti ca undeva, pe imensa Terra, exista cineva care e perfect pentru tine, care te iubeste , desi nu te cunoaste. Gandeste-te ca inima ta i-ar putea apartine dinainte sa te nasti. Si... In cazul in care va intalniti... Pur si simplu nimic nu mai conteaza! Sentimentele sunt mai presus de toate. Tu traiesti prin el, iar el traieste prin tine. Nu sunteti nimic unul fara altul.
Pentru unii, iubirea e o boala. Da.. Esti bolnav de iubire. Dar e una fara de care nu ai putea exista. Nu ma contrazice. Nu ti-e frica de singuratate? Oh... Mai asteapta ceva timp si ai grija ca stiu ce spun! Despartirea de persoana iubita e... Uite... Nici eu nu imi gasesc cuvintele. Dar sufletul tau nu mai exista. Pur si simplu s-a evaporat odata cu plecarea lui. Nu.. Defapt a plecat cu el. Fiecare secunda alaturi de persoana iubita trebuie pretuita, pentru ca nu stii niciodata daca ceva neprevazut o sa va desparta. Ai suporta? Trebuie... Chiar crezi ca daca l-ai pierde pentru totdeauna, el ar vrea ca tu sa-ti dai viata pentru asta? Nu! Daca te iubeste, nu o sa vrea asta niciodata. Si-ar pune viata ta mai presus de a lui.
O sa va spun cateva cuvinte, pe care probabil unii le stiti. Nu o sa va explic nimic. Pentru ca nu as putea.. Fiecare interpreteaza in felul sau pentru ca nu toti oamenii suntem la fel: "Iubirea este indelung rabdatoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasa, iubirea nu se lauda, nu se mandreste. Ea nu se poarta necuviincios, nu cauta ale sale, nu se manie, nu tine cont de rau. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le suporta, toate le crede, toate le spera, toate le indura. Iubirea nu inceteaza niciodata" Eh.. Ce parere ai? Acum incearca sa interpretezi. Incearca sa iti dai seama cat de puternic e acest sentiment, fara de care am fi goi, nu am fi nimic.
Sa revenim la povestea mea si a lui Razvan... Te-a impresionat macar putin? Ti-a dat macar un mic motiv sa crezi ca iubirea exista, tu cel care nu crezi? Daca nu, scuzele mele. De-a lungul a 68 de capitole ai avut prezente gandurile mele, in care era doar el. Iti vine sa crezi ca in mintea unei persoane poate sta aproape mereu persoana pe care o iubeste enorm? Ei bine, eu am ajuns sa cred. Tu, cel care inca nu crezi, mai gandeste-te la asta. Si nu glumesc. Gandeste-te la cat de important e acest sentiment si cat de mult conteaza pentru noi toti. "
*
Am ras si l-am imbratisat pe Chris, inainte sa-l las sa plece la petrecere. Nu imi vine sa cred ca are deja 15 ani.. Parca ieri Razvan lesinase cand l-am nascut. Cat de dragut.
- Mama... Si eu te iubesc, dar ma strangi prea tare si abia mi-am facut freza.
- Oricum ti-o stric eu, fraiere. - Spuse Anne-Marie, indreptandu-se spre usa de la intrare.
- Ciudato..
- Nesimtitule..
- Haladito...
- Ce inseamna asta?
- Cauta in dex, papusa. - Ii spuse Chris, facandu-i cu ochiul, dupa care iesi din casa, lasand-o perplexa in fata usii.
- Ce inseamna cuvantul ala, mama?
- Nu stiu, scumpo. Va asteapta soferul.. - Am spus eu, iar ea se uita la ceasul de pe incheietura, dupa care fugi. - Copiii astia... Razvan! Mai iesi din birou! - Am tipat eu, dupa care m-am indreptat spre biroul sau. Razvan statea plictisit pe scaunul sau, jucandu-se cu un pix. - Tu nu te-ai plictisit sa stai in birou?
- Nu, iubire... Imi face o deosebita placere sa stau inchis aici , in loc sa stau cu voi. - Spuse acesta ironic si aseza pixul pe masa.
- Off.. Bietul de tine. - Am spus eu si m-am dus in spatele scaunului sau, inconjurandu-i gatul cu bratele. - Cum merge treaba la sediu?
- Acolo merge bine... Ma gandesc sa vand firma din Boston. Imi ocupa prea mult din timp.
- Cum crezi... Si eu spun la fel. Deja ai destule afaceri. - M-am asezat in poala sa, punandu-mi capul in scobitura gatului sau. Am inspirat adanc mirosul parfumului sau barbatesc. Mhmm.. Cat de mult il ador.
- Au plecat?
- Da... O sa se intoarca probabil dimineata. - Razvan se incrunta. - Of... Anne-Marie are aproape 17 ani. Ce ai vrea? Iar Chris... Ei bine, tu la 15 ani nu cred ca erai un sfant, nu?
- Nu, dar...
- Nici un dar. Macar el nu o sa-si agate viitoarea sotie intr-un club si o sa o duca sa o tavaleasca intr-un pat.
- De unde stii?
- Presimt asta. - Isi dadu ochii peste cap, dupa care ma saruta pe frunte.
- Te iubesc. Si nu imi pasa ca te-am cunoscut intr-un club si te-am dus si ti-am tras-o si dimineata nu mai stiai de tine.
- Frumoasa dedicatie de dragoste, Romeo. - Am spus eu amuzata si l-am sarutat scurt pe buze.
- Astazi o sa vina Aiden si Jessica la noi. - M-am incruntat si m-am dat jos din bratele lui. Nu vreau sa o vad.. Nici macar dupa atata timp. - Iubito... Au trecut aproape 20 de ani de la conflictul vostru. Iart-o...
- Nu pot, Razvan. Tu nu ti-ai iertat fratele nici acum. Bine... La tine e prea tarziu. Max e mort deja. Dar eu nu o pot ierta. Ne uram de cand eram mici copile, Razvan. Pur si simplu nu pot... O sa incerc sa nu ma port urat cu ea, dar nu vreau sa o iert. Nu vreau si nu pot.
- Iti aduci aminte ce a spus mama ta inainte sa moara?
- Ca ea a iertat-o si ca ultima ei dorinta e ca noi sa fim surori adevarate.
- A fost ultima ei dorinta, M. Si la fel ar fi fost si a tatalui tau, dar el nu a avut timp sa o spuna.
- Imi pare rau, dar nu pot. Ma duc la bucatarie... Poate are Carla nevoie de ajutor.
- Ok.. - Spuse acesta oftand infrant. Nu o sa o pot ierta niciodata. Eu nu pot ierta atat de usor,mai ales pe ea. Mi-a distrus toata adolescenta, iar amintirile acelea m-au bantuit mult timp.
Acum am o viata perfecta... Plina de iubire... Iubire adevarata. Nu vreau sa schimb nimic si nu vreau sa mai fiu dezamagita. Am o familie si o sa fim impreuna pentru totdeauna.
