- De ce eu? - Am tipat, aruncand o o veioza in perete, care se facu bucati. Usa se deschise, pe ea intrand mama. Ma privi ingrijorata, dupa care ma imbratisa strans. M-am saturat sa imi tot arate mila lor. Eu nu am nevoie de mila nimanui.
- Calmeaza-te,M! Nu e bine ce faci...
- Nu mai vreau. De ce imi aratati toti mila? De ce? De ce nu sunteti indiferenti si ma lasati in pace? Vreau sa mor... - Am spus si am inceput sa plang, trantindu-ma pe pat si luand perna in brate.
- Pentru ca te iubim. - Am auzit-o pe mama spunand pe o voce trista, dupa care usa se deschise si se inchise. Iar am ramas singura... Ca de obicei.
Peste doua luni...
Am intrat pe usa din sticla a biroului meu. Astazi nu prea am nimic de facut, decat sa sun un subangajat sa mearga sa ia un interviu, urmand ca eu si Bogdan sa il publicam. In ultima vreme cred ca Bogdan a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, consolandu-ma de fiecare data cand aveam nevoie. Dar doar atat... Nu mai vreau nici o relatie. Prefer sa raman singura toata viata... Abdomenul meu era destul de umflat, observandu-se de la o posta ca sunt insarcinata. Fetita mea e singura care imi mai aminteste de Razvan si nu vreau sa il uit. Ar fi imposibil sa uit prima persoana pe care am iubit-o cu adevarat. Stiti cum se spune.. Prima dragoste nu se uita niciodata. Se pare ca baietii inca nu am dat de Dominic. Se ascunde mai bine decat Max si nimeni nu are nici o idee privind locul in care s-ar afla.
- Buna dimineata, M! - Spuse Bogdan energic intrand in biroul meu. Am zambit si l-am imbratisat, dupa care m-am asezat pe scaunul de la birou.
- Neata' , Bogdan. S-a intamplat ceva? - Am intrebat eu, privind felul in care zambea.
- Am terminat eu treaba ta. Ce ai spune daca am iesi astazi in oras?
- Sigur. - Am spus eu zambitoare. Cred ca asta e singura zi in care zambesc atat de mult. Amintirile cu Razvan inca ma intristeaza enorm, dar incerc sa nu las sa se vada. M-am saturat sa primesc mila lor. E cu totul si cu totul enervant. - Unde mergem?
- Mai intai sa luam masa. Nu cred ca ai mancat astazi, corect?
- Mda... N-am mancat nimic. - Am spus putin amuzata si am tras clapa laptop-ului, ridicandu-ma de pe scaun.
- Atunci sa mergem. Asteapta-ma la masina. O sa vin si eu imediat. - Am aprobat cu o inclinare scurta a capului si am iesit din birou, dupa care din cladirea destul de impresionanta din sticla si m-am urcat in masina lui. Cine si-ar lasa masina descuiata singura in strada? Cred ca Bogdan cu siguranta. Tipul asta imi aminteste putin de Razvan, ceea ce ma deranjeaza. Nu vreau sa-l compar pe Razvan cu nimeni. El a fost perfectiunea mea, dar nici Bogdan nu e prea departe de ea. - La ce te gandeai? - Spuse Bogdan, facandu-ma sa tresar.
- La nimic.
- Te gandeai la el, nu?
- Cam asa.. - Am spus oftand si lasand capul pe spate si tragandu-mi centura. Cam greu cu abdomenul meu cam umflat, dar am reusit. Era mai bine cand nu se observa, dar ma incanta enorm ideea ca o sa am o fetita. Pur si simplu o ador de pe acum. Abia astept sa se nasca. Cel mai rau imi pare ca nu va avea un tata, dar o sa incerc sa-i tin eu loc pentru ambele.
- Nu imi place sa te vad suferind, M. Iti ador zambetul. - Spuse pe un ton dragastos, care ma facu sa zambesc. Uneori e un prieten atat de bun...
- Nu pot sa zambesc mereu. E destul de greu... Nu o sa-l uit niciodata.
- Nu iti cere nimeni sa-l uiti, ci sa treci peste. Si iti poti gasi pe altcineva..
- In nici un caz. - Am spus eu sigura pe mine, intorcand privirea spre fereastra. Am oftat si am inchis ochii, asteptand sa ajungem cat mai repede la restaurant. In cateva minute Bogdan opri masina, facandu-mi semn sa cobor. Am coborat din masina, intrand in restaurantul aproape gol. Am mers la o masa goala din mijlocul salii, deorece celelalte mai retrase erau ocupate.
- Ce vrei sa mananci?
- Doar o salata si un suc de portocale. Nu vreau sa risc sa mi se faca rau.- Am spus fara pic de energie si am asteptat ca Bogdan sa comande si el. Nu prea eram atenta, privind incontinuu pe fereastra. Totul era atat de frumos afara, fiind o zona cu foarte multa iarba si pomi. De cand am venit aici ma incanta parcurile si tot ce e verde. Pe fata mi se contura in zambet micut.
- Esti mult mai frumoasa cand zambesti.
- Multumesc. - Am zis eu, indreptandu-mi privirea spre el.
- Ce mai face fetita?
- Creste. - Am spus eu cu zambetul pe buze, mangaindu-mi abdomenul. - Abia astept sa se nasca. Si.. Sper sa semene cu tatal ei. - Zambetul lui Bogdan ii pieri de pe chip. - S-a intamplat ceva?
- As prefera sa semene cu tine, doar atat. - Spuse si intoarse capul. Am ridicat nepasatoare din umeri si am asteptat sa vina chelnerul cu mancarea. Dupa cateva minute bune de asteptat, acesta imi puse salata si sucul de portocale in fata.
In scurt timp am iesit din restaurant , dand nas in nas cu...
