Gamble on souls

Capitolul 37.

"Steaua mea era o forță a naturii."
★

Xander

   Loviturile răsunau ritmic prin sala de antrenament. Pași rapizi. Respirații controlate. Palme izbind salteaua cu o precizie aproape militară.

Mă sprijin de balustrada metalică de la etaj și le urmăresc în tăcere. De aici văd tot. Douăzeci și una de femei sunt împrăștiate pe saltele. Niciuna nu irosește o mișcare. Niciuna nu lovește la întâmplare. Nu sunt delicate. Nu sunt grațioase. Sunt... periculoase.

   –Infernul... Mormăie Klaus lângă mine.

Dau încet din cap, dar privirea nu-mi rămâne asupra lor. Rămâne asupra celor două femei din centru. Starr și Rayia.

   –Începe! Strigă Starr cu calm.

   Nici nu termină bine cuvântul. Primele două fete se aruncă asupra lor. Rayia prinde una dintre ele de braț și o trântește pe saltea atât de repede, încât adversara nici nu apucă să înțeleagă ce s-a întâmplat. În același timp, Starr blochează o lovitură venită din lateral, îi deviază brațul și o împinge înapoi printr-o mișcare scurtă și precisă.

Ridic ușor o sprânceană.

   –Interesant! Vocea lui Klaus răsună lângă mine, iar aprecierea din glasul lui e imposibil de ratat.

Îl înțelegeam. Nu priveam un simplu antrenament. Priveam femeile care transformaseră supraviețuirea într-o artă.

   Rayia evită un pumn în ultima fracțiune de secundă și lovește cu cotul în stomacul uneia dintre fete. Adversara se îndoaie instant, dar nu rămâne jos. Se ridică și reintră imediat în luptă. Nicio ezitare. Nicio plângere.

Starr, în schimb, nu se oprește nicio clipă. Se mișcă fără întrerupere. Își schimbă poziția înainte ca adversarele să apuce să o prindă.

   Una dintre fete încearcă să o prindă din spate. Prea târziu. Starr îi prinde încheietura, îi taie echilibrul și o trântește pe saltea dintr-o singură mișcare. Atât de repede, încât celelalte două ezită pentru o fracțiune de secundă.

Mare greșeală. Rayia profită imediat și le pune pe amândouă la pământ înainte să apuce să reacționeze.

   –Mai repede! Le mustră Starr. Dacă ezitați, sunteți moarte!

   O blondă pornește din nou spre ea. Prea devreme. Prea impulsivă. Starr îi prinde umărul și o proiectează pe saltea.

   –Nu te arunci fără să gândești!

   Fata dă scurt din cap și se ridică imediat.

Îmi încrucișez brațele și continui să urmăresc ritmul luptei. Nu era haos. Era control. Disciplină. Instinct. Iar în mijlocul tuturor... iubita mea conducea.

Imaginea îmi smulge fără să vreau un zâmbet. Îmi aduc aminte de incidentul din prima săptămână. Trebuia să fie doar o provocare stupidă. Dar Starr alesese să joace murdar. Îmi aduc aminte lama rece lipită de gâtul meu și de faptul că nu mă ferisem. O lăsasem. Voiam să văd până unde era dispusă să meargă. Acum știu răspunsul. Până la capăt.