Gamble on souls

Capitolul 37.

"Steaua mea era o forță a naturii."
★

Xander

Fetele se mișcau cu lovituri precise. Pași rapizi. Respirații controlate care umpleau sala de antrenament.

M-am sprijinit de balustrada metalică de la etaj și le-am urmărit în liniște. De sus vedeam tot. Douăzeci și unul de femei împrăștiate pe saltea. Nu erau delicate. Nu erau grațioase. Erau... periculoase.

–Infernul. A mormăit Klaus lângă mine.

Dar privirea mea nu stătea pe ele. Stătea pe cele două din centru. Starr și Rayia.

–Începe! A strigat ea cu calm.

Nici nu terminase bine fraza că primele două fete s-au aruncat spre ele. Rayia a prins una de braț și a smucit-o atât de repede încât fata a ajuns pe saltea înainte să înțeleagă ce s-a întâmplat. În același timp, Starr a blocat o lovitură venită din lateral și a împins atacatoarea înapoi cu o mișcare scurtă, precisă.

Am ridicat ușor sprânceana.

–Interesant! Am auzit vocea lui Klaus, iar aprecierea din glasul lui era imposibil de ratat.

Rayia a evitat un pumn și a lovit cu cotul în stomacul uneia dintre ele. Fata s-a îndoit instant, dar nu s-a oprit. S-a întors imediat în luptă.

Starr nu stătea pe loc. Se mișca constant. Ca o umbră. Când o fată a încercat să o prindă din spate, Starr i-a apucat încheietura și a trântit-o pe saltea cu o mișcare atât de rapidă încât două dintre celelalte au ezitat pentru o fracțiune de secundă. Greșeală. Rayia a profitat instant și le-a doborât.

–Mai repede! Le-a mustrat. Dacă ezitați, sunteți moarte!

O blondă a atacat-o prea devreme. Starr a prins-o de umăr și a trântit-o pe saltea.

–Nu te arunci fără să gândești!

Fata a dat din cap și s-a ridicat imediat. Nimeni nu se plângea. Nimeni nu se oprea.

Am încrucișat brațele, urmărind ritmul luptei. Nu era haos. Era control. Disciplină. Instinct. Și în mijlocul tuturor lucrurilor... Starr conducea.

Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de incidentul din prima săptămână. Trebuia să fie doar o provocare stupidă, dar ea a ales să joace murdar și n-a ezitat nicio clipă când lama a ajuns la gâtul meu, iar eu am lăsat-o. Voiam să văd până unde merge.

   Ar fi mers până la capăt dacă m-ar fi considerat cu adevărat o amenințare. Cred că asta m-a atras cel mai mult la ea atunci. Felul în care nu m-a privit ca pe un pericol... ci ca pe o provocare.

–Dacă aș avea cinci oameni ca ea, aș putea răsturna orașe. Încep să înțeleg de ce ai distruge lumea pentru ea, Ezra!

Nu i-am răspuns imediat. Privirea mea era încă pe ea. Tocmai evitase o lovitură și a prins-o pe una dintre fete de braț, trântind-o pe saltea cu o mișcare rapidă. Fata s-a ridicat instant, dar Starr deja se întorsese spre următorul atac.

Degetele mi s-au strâns ușor pe balustradă. Și am simțit colțul gurii ridicându-mi-se ușor.

–Klaus... Mi-am mutat privirea spre el. Dacă lumea ar încerca vreodată să o ia de lângă mine, nu ar trebui să o distrug eu.