Bring It, Bitch ➳ Harry Styles -Română

Chapter 49: Monumental Milestone

Rayla P.O.V

-Trei zile mai tarziu-

Flacarile care luminau de pe lumanari nu este nimic altceva pentru mine decat o batjocura, m-am uitat la ei, asteptand ca toata lumea sa faca poza cu mine. Prieteni de familie si cativa colegi apropiati  de-ai mamei, sta de vorba ca sa faca poza cu mine, in timp ce facea cate o poza spunea "piatra de hotar monumentala".

Am suflat catre  lumanarile de pe tort, dupa care am afisat un zambet fortat cand am auzit urari din imprejurul meu. Sunetul aclamarilor si oamenii strigand felicitari nu este nimic, doar niste ecouri indepartate, cand m-am uitat la masa unde sta Claire. Ea are in mana o cana cu ceai fierbinte, purtand aceasi expresie ca si mine. 

Aceasta petrecere pe care au facut-o parintii mei nu este din cauza ca am terminat scoala. Nu, este ceva mult mai mare. Plicul alb, pe care l-am ascuns mult timp, l-am deschis si le-am citit in fata parintilor cu voce tare scrisoarea.

Harry, desigur, nu este aici. Daca si-ar arata fata in casa, sigur mama i-ar taia boasele si stiind la fel de bine ca l-ar putea manca. I-am spus ca parintii v-or da o petrecere in seara aceasta, dar eu nu i-am spus adevaratul motiv, din ce cauza este petrecerea . El stie ca aceasta petrecere este, pentru absolvire.

"Felicitari, draga." Ma felicita mama, simtind din vocea ei un pic de mandrie si dulcegarie. "Chiar meriti, dupa tot efortul depus."

Am dat din cap absenta, neacordand intr-adevar atentie la ce se intampla prin jurul meu. Chiar si dupa ce tortul a fost taiat si toata lumea se bucura . Am luat furculita, si mancam din cand in cand din tort.

Am tresarit putin cand am simtit o mana pe umarul meu . M-am uitat sa vad cine ii, si o vad pe Claire, stand langa mine, privindu-ma ingrijorata. "Ray? Pot sa vorbesc cu tine un minut ?"

Am dat din cap si am pus farfuria pe masa, vazandu-mi parintii, care sunt prea ocupati vorbind cu prietenii lor, ca sa ma observe pe mine, cum ma ridic de la masa. Claire ma trage usor, inspre scari, ducandu-ma in camera mea. 

"Inca nu le-ai spus ?" Ea ma intreaba imediat dupa ce a inschis usa.

Am dat din cap, si mi-am dus degetele spre parul meu, trecand printre bucle. "Daca ar stii despre mine si Harry...cred ca ar face un atac de cord . Ba nu, mama m-ar ucide dupa care ar avea un atac de cord ."

"Stii ca va trebui sa le spui la un moment dat." 

"Nu neaparat."

Claire pufni si isi puse mainile pe solduri. "Ce vrei sa spui cu asta?"

"Aceasta relatie, cu Harry....nu va mai dura pentru mult timp."

"Stii ca vei putea sa ii schimbi parerea despre acest lucru, oricand."

"Claire, mama deja a stabilit acest lucru. Eu nu pot sa o fac, sa ii  schimb parerea pentru ca nu eu imi aleg viitorul, ci ea."

"Te rog, spune-mi tot ce vezi in neregula cu aceasta propozitie." Claire ofta .

"Mama mi-a ales rochia de bal pentru mine, crezi ca m-ar lasa sa aleg unde sa ma duc la scoala?"

"Pentru numele lui Dumnezeu, Rayla ! O data in viata ta, spune-i mamei tale ca esti mare si poti sa iei si singura deciziile, la dracu !" Claire striga furioasa, aruncandu-si mainile in aer.

M-am asezat pe pat, uimita de izbucnirea ei. Acesta a fost intotdeauna un soc pentru mine, atunci cand un cuvant vulgar ii iesea pe gura, cu atat mai putin atunci cand mi-a rostit numele intreg.

Claire ofta si isi prinde podul nasului. "Uite, este alegerea ta. Dar, eu cred ca tu te arunci prea departe de aceasta frumoasa relatie."

"Tu crezi ca eu vreau sa arunc? Nu. Chiar daca as ramane cu el, mama n-ar accepta. Probabil m-ar renega."

"Cu am spus, tu alegi. In calitate de cea mai buna prietena a ta am facut orice intra-devar ca sa te ajut . Restul depinde de tine . Vrei sa ramai cu persoana care ti-a controlat toata viata si ti-a luat fericirea de multe ori sau vrei sa fii cu persoana care te face sa zambesti mai mult decat ai facut-o vreodata si care te face cu adevarat fericita?" Cu asta termina si se intoarse spre usa si a iesit din camera, lasandu-ma sa ma gandesc la cuvintele pe care le-a rostit.

Scrisoarea alba este inca asezata pe birou, sunt sincera surprinsa ca mama nu a inramat-o sau ceva de genu. Am luat-o si am mai citit-o de cateva ori, trecand peste cuvinte repede.

O bataie mica se auzi de la usa, facandu-ma sa imi ridic capul. Mama sta in fata usii, si se uita la mine cu o expresie nedumerita. "Rayla? Ce faci, scumpo ?" 

Vorbele mamei sunand a dulcegarie si falsete, mai ales cand mi-a rostit numele intreg, facandu-mi rau la stomac. Stiam ca asta este din cauza numai scrisorii naibii, dar imi doresc indeaproape sa isi revina de la sine. 

"Eu doar...citesc." Am retinut scrisoarea, zambind fortat.

Mama imi zambi amabila, asta este ceva nespecific ei. "Sunt atat de mandra de tine, draga. Vezi dupa cata munca si daruire grea, ai putut obtine?" 

Am vrut sa ma ridic, dar m-am oprit si am imcercat sa zambesc." Da..." 

"Acuma vin-o jos si bucurate de petrecere . Este inorarea ta. " Mama isi clatina usor capul, vazandu-i ochii reci si zambetul timid . M-am intorsc catre scrisoare care sta pe birou si am urmat-o pe mama afara.

Vrei sa ramai cu persoana care ti-a controlat toata viata si ti-a luat fericirea de multe ori sau vrei sa fii cu persoana care te face sa zambesti mai mult decat ai facut-o vreodata si care te face cu adevarat fericita?"

Vreau sa fiu cu persoana care ma face cu adevarat fericita, desigur. Dar oare chiar am de ales dupa cum a spus Claire? Cu o mama ca a mea, nu chiar.

-  -   -   -   -

Heii. Am revenit cu un nou capitol. Ce parere aveti despre el? Vreau sa va spun ca, calculatorul nu mai functioneaza, asa ca am scris pe tableta fara diacritice din cauza ca nu are si daca scriam cu diacritice imi lua mai mult. Ne revedem in capitolul urmator

-Cio.