Bring It, Bitch ➳ Harry Styles -Română

Chapter 56: Are You an Assassin With a Pet Zebra ?

Rayla P.O.V

Sunt majora si stiu asta. Tata ma lasat in pace timp de aproape o ora si inca nu sunt destul de pregatita sa o confrunt .

Este altceva ce-mi ascunde ? Tot ce stiu este ca ea a dus o viata dubla unde ea a fugit in societate, dar si ea este un asasin profesionist pentru guvernul sarb si ea a pastrat o zebra de companie pe nume Bob.

Ciudat, stiu, dar am aflat ca mama este o afacerista rea. Orice pare posibil la mine la acest punct.

Pot auzi voci slabe de jos, dar nu pot descifra ceea ce spun. Oftez si ma ridic din pat, nu m-am miscat din acel loc de cand tata a plecat . Mi-am facut drum incet si am coborat scarile, auzind vocile soptind de indata ce am ajuns jos. M-am intors si am dat coltul cu ambii parinti care stau pe canapea din camera de zi.

Ochii mamei se uita la mine, dar in loc de raceala cum se uita ea de obicei, are o provire pe care nu am mai intalnit-o niciodata: anxietate si frica. "Am sa va las singure." Tata a spus incet, ridicandu-se de pe canapea. Mama arata ca si cum ar vrea sa se opuna si sa cerseasca sa ramana, dar tata a disparut deja in bucatarie .

Aerul din camera se simte a tensiune, facandu-ma sa ma agit incomod. Mama se uita la fel de tulburata, dar ea a vorbit inainte ca eu sa o fac. "Atunci, cred ca ar trebui sa vorbim."

"Este ceva ce ascunzi de mine ?" Am intrebat-o, obtinand un punct. "Poate ca legaturile tale cu guvernamantul sarb ca un contract ucigas sau animalul tau de companie zebra Bob pe care il tii la subsol ?"

Mama pufni tare, apoi isi dadu cu mana peste gura. "Scuze, nu am vrut sa fac asta ." A spus ea, reluandu-si atitudinea corecta si profesionala. "Si nu vreau sa ma laud dar cred ca ai o imaginatie bogata."

"Deci, atunci, nu ai nici o zebra ?"

Mama zambi si chicoti un pic. "Oh, ce ? Ai dinti ? Nu cred ca te-am vazut vreodata sa zambesti atat de larg."O tachinez.

Dupa mama sa oprit din ras si ma priveste ganditoare. "Stii, intr-adevar te-ai luat c-am mult de atitudinea mea in ultima vreme ." Ea spune si imi da o privire ascutita. "Sincer intrebarea de unde a venit ?"

Stau tacuta in cealalta parte a canapelei. "Cred ca stii de unde ." Am contraacarat, dorindu-mi ca ea sa spuna .

"Ai iesit cu Harry prin imprejur ?"

"Da ."

"Chiar si atunci cand te-am rugat sa nu o faci si ai spus ca nu ai fost ?"

"Da."

"Nu sunt surprinsa ." Mama ofta, ciupindu-si podul nasului.

"Nu ar trebui sa fii . La  urma urmei se pare ca ai trecut peste revolta." Am spus, amintindu-mi ca am nevoie de raspunsuri. "De ce nu mi-ai spus ?"

"Nu e asa de usor, Rayla ." Mama mi-a spus categoric, ducandu-si mainile prin parul ei blond. "Crede-ma, daca ar fii fost totul usor, viata ar fii floare la ureche ."

"Doar pentru ca ceva nu e usor, asta nu inseamna ca nu trebuie sa o faci ." Am sustinut, ducandu-mi mainile la piept. "E ca si cum te-as vede intr-o lumina cu totul diferita acum, nu maestrul marioneta care trage de sfori ca viata mea. " 

O incruntatura aparu pe fruntea mamei. "Ce ?"

Am vrut sa dau inapoi tot ceea ce am spus si sa ma ascund in camera mea dar, totul este acum in aer liber.Nu vreau sa dau inapoi. "Nu exista alta cale ca sa-ti explic." Am inceput, vocea ezitandu-mi usor. "Controlezi. Tu imi controlezi viata ." 

"Eu nu iti controlez viata, tu iti iei propiile decizii." A exclamat indignata.

"Eu fac decizile pe care tu le face sa ma intimideasca."Am spus incet. Ea isi preseaza buzele intr-o linie stransa si isi indoi mainile in poala. "Iata o cale de a gandi: Viata mea este compania ta, esti CEO si eu sunt un lucrator intr-un birou mic, care trebuie sa mearga mereu cu tine ca sa cumpere tot ce vrei tu." Sunt surprinsa de propia mea logica. Este al naibii de exact si se pare ca mama si-a dat seama acuma.

Ea isi musca buza. "Este intr-adevar modul in care te simti ? "

"Asa m-am simtit pentru un timp. "

"De ce nu mi-ai spus nimic ?"

"Pentru acelasi motiv pentru care tu nu-mi spui despre trecutul tau, nu va fii usor, dar cred ca ar trebui sa asculti propiul meu sfat. " Am chicotit, zambind amar. "Mi-a luat ceva timp pentru a ma asculta in cele din urma, nu-i asa ?"

"Atata timp cat mi-a luat pentru a-mi asculta fiica ." M-am uitat in sus catre mama, vazandu- expresia care este plina de regret, vinovatie si o suta de emotii diferite.  "Eu doar nu am vrut sa fac mizerie in viata ta cum am facut-o. Sunt norocoasa ca am iesit afara din situatia intrata, dar am fost speriata ca nu te vei simti in aceleasi circumstante cum ar putea fii un norocos."

Mama se ridica in picioare si a inchis cele patru picioare care ne desparteau. Se aseaza langa mine si imi mangaie obrazul. Atingerea ei imi creaza furnicaturi pe piele, simtindu-ma cald in interior. "Oricat de mult iti iubesc fratele, o fiica este diferita. Legatura noastra este diferita. Crede-ma Rayla, tu semeni cu tatal tau fara indoiala, dar vad o multime de mine in tine. Ai la fel de multa rebeliune la fel ca mine."

"O fac, nu-i asa ?" Am ras, luptandu-ma cu lacrimile care incep sa ma intepe.

"Ai nevoie doar de cineva care sa o scoata."A spus ea incet, lunadu-mi un fir ratacit, ducandu-l dupa urechea mea. Stiam deja ca se refera la un anumit baiat cu parul cret. "Ar trebui sa ai mai multa incredere in tine. Stiu ca vei lua decizii mai bune decat pe cele pe care le-am facut, dar e greu sa renunt la fetita mea si sa o las sa ia propiile decizii, indiferent cat de capabila ar fii ." Ea isi stergr lacrimile care au inceput sa se rostogoleasca pe obraji, dand jos dermatograful si rimelul.

Am chicotit incet cand au aparut dungi negre pe fata ei si mi-am dus mana pentru a le sterge. Mama chicoti si si-a mutat ochii pentru a incerca sa-si opreasca lacrimile. "Stiu, Rayla....Stiu ca poate pare ca nu-mi pasa de tine sau ca nu am incredere in tine, dar eu chiar o fac. Intr-adevar ."

"Stiu, te iert. " Am raspuns linistita, simtind cum imi curg lacrimile. Ea a zambit fiindu-mi recunascatoare si m-a tras intr-o imbratisare. Mi-am bagat fata in gatul ei si am inhalat parfumul pe care il poarta de cand eram mica. Mirosul este reconfortant, amintindu-mi de vremurile in care ea ma baga in camera si ma baga in pat, citindu-mi o poveste de culcare.

Dupa cateva minute m-am tras departe, acuma amandoua plangand. Curand, amandoua aveam deja machiajul scurs, si am chicotit amandoua de fetele noastre. Cand ne-am recapatat calmul mama si-a sters restul de machiaj de sub ochi si ma privi cu o expresie pe care nu am vazut-o niciodata."Te iubesc, Rayla !" 

Mi-am infasurat mainile in jurul taliei ei mici si am imbratisat-o strans, zambind cand i-am simtit mainile ei in jurul meu. "Si eu te iubesc, mama !" 

-    -     -     -    -     -

Awwww. Ce moment dragut mama-fica. Astept parerile voastre despre acest capitol :) .

         

               -Cio.