The First Love 》Liam Payne FF《 - Vol. 1&2

13

Hei,puisorilor,am zis sa pun capitolul mai devreme! :)

Sper sa va placa!

Lectură plăcută! ♡

¤ Din perspectiva lui Liam ¤

Îmi deschid încet ochii și aștept câteva secunde sa îmi revin. Îmi las privirea în jos și dau peste un cap brunet,Emma. În minte mi se derulează evenimentele petrecute aseară și zâmbesc instantaneu. Pana la urma Harry a avut dreptate,sunt îndrăgostit de Emma. Nu mai puteam sa țin în mine sentimentele pentru ea. O iubesc,chiar o iubesc! Ea e prima mea iubire! Pare greu de crezut ,dar așa e. Celorlalte fete doar le-o trăgeam și ziua următoare le dădeam afară dar de când a apărut Emma,totul s-a schimbat,mai ales eu și nu regret nimic!

Azi plănuiesc sa o duc într-un loc special. Mereu merg acolo când sunt trist. Da,e greu de crezut ,dar și eu sunt trist câteodată,mai ales când am aflat ca am fost făcut dintr-o greșeală. Aveam 14 ani când am aflat asta.

》》》

-Mamă,îmi pare rău,nu am vrut sa sparg vaza!spun cu lacrimi în ochi.

-Taci,sa nu te aud! Acum strânge mizeria pe care ai facut-o!spune ea nervoasa pe mine.

-Mamă,jur ca îmi pare rău, nu am vr-, dar nu mai apuc sa zic nimic pentru ca ea vine repede în fata mea și îmi da o palma.

-Agh,te urăsc! Mi-ai distrus viața! Ești o greșeală Liam! Ai fost făcut din greșeală!spune cu acreala în voce.

Îmi măresc ochii de uimire și simt cum alte lacrimi îmi năvălesc pe obraji. Mă dau un pas în spate și îmi ridic privirea plina de lacrimi către mama. Ea mai face un pas spre mine dar eu o iau la fuga spre ușa din fata. Îmi iau bicicleta și merg nu știu unde. O aud cum mă striga dar nu o bag în seamă.

Merg deja de ore bune cu bicicleta și nu am găsit niciun loc unde sa stau pentru seara asta. Acasă nu vreau sa mă mai întorc niciodată! Nu îmi vine sa cred ca am fost făcut dintr-o greșeală! Și cu câtă ușurință mi-a spus asta,parcă mi-ar fi spus sa iau ceva de la magazin. Acum știu de ce mă urăște,pentru ca sunt o greșeală!

Din neatenție dau peste o piatra mai mare iar bicicleta se dezechilibrează și cad jos. Îmi ridic privirea și văd o poiana. Mă ridic în picioare și pășesc spre ea. Intru în poiana și observ câteva păsări pe crengile copacilor. Merg încet și analizez uimit priveliștea din fata mea. Câțiva copaci sunt de o parte de alta în poiana și în mijloc e un lac de mărime medie. Pe lac erau câteva lebede albe. Mă duc mai aproape de lac și mă rezem se scoarța trunchiului gros de copac și privesc cum soarele apune încet.

Am mai stat câteva ore privind lacul și gandindu-ma la ce viața de căcat am,pana am adormit.

》》》

Nici nu îmi dădusem seama ca plâng pana ce simt o mana micuța cum îmi șterge lacrimile căzute pe obraji. Mă uit la Emma și fără sa stau sa mă gândesc a doua oară,o iau în brațe și îmi lipesc buzele de ale ei. Ea îmi răspunde bucuroasa și își înfășoară mâinile micuțe în jurul gatului meu,intensificând sărutul.

-De ce plângi? Spune când ne desprindem din sărut.

-Nu contează,azi vreau sa te duc undeva,spun și îi zâmbesc.

-Liam,nu schimba subiectul!zice ea serioasa.

-Serios,nu contează, vin și te iau la 18:00!

-Bine,zice ea înfrântă.