The First Love 》Liam Payne FF《 - Vol. 1&2

31

¤După 2 luni¤

》Din perspectiva lui Liam 《

În sfârșit,după 2 luni de așteptare,a venit momentul de a mă duce acasă. Desigur,cu mine vor venii și 2 polițiști,dar e mai bine decât sa stau aici. Încă nu îmi vine sa cred,ca o sa-mi văd fata din nou. Sunt sigur ca e supărată pe mine,și foarte nervoasa,dar nu vreau decât sa o văd câteva minute,atât! O sa înțeleg dacă nu vrea sa mă mai vadă niciodată,și sa fiu sincer,aș face exact la fel dacă aș fii în locul ei.

Îmi iau hainele cu care am venit aici,și încep sa mă schimb. Tricoul și blugii îmi sunt puțin largi,pentru ca am slăbit câteva kilograme de când sunt aici,și nu e de mirare,mâncarea de aici este scârboasă. Mă încalț,și sunt gata de plecare. Ies din baia pe care nu am mai văzut-o de 3 luni,și merg la cei 2 polițiști care mă așteptau. Unul din ei îmi face semn sa îmi întind mâinile,pentru a-mi pune cătușele.

-De ce o mai faceți? Întreb confuz.

-Ce-ar fii sa nu mai pui întrebări,și sa întinzi mâinile? Spune celălalt.

Eu mă încrunt,și îmi întind mâinile. După ce îmi pun cătușele,fiecare mă apuca de câte un braț,și ieșim. Când ajungem în holul principal,ne întâlnim cu avocatul meu.

-Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine! Spun recunoscător.

-Pentru nimic! Se pare ca acum,treaba mea s-a terminat. De aici te descurci singur,băiete! Și ai grijă,nu ai voie sa îi agresezi pe paznicii tai,sau sa părăsești țara,altfel o să înrăutățești situația! Spune și își pune o mana pe umărul meu.

Aprob din cap,în sens ca am înțeles.

-Sper sa ne mai vedem,dar nu în astfel de circumstanțe! Spune în gluma.

-Și eu! Râd.

-Trebuie sa mergem! Spune unul dintre polițiști.

-Bine,ne mai vedem Liam,și nu uita,nu face vreo prostie! Spune serios.

-Bine! Spun și sunt tras de către cei doi polițiști,afară.

Ne urcam în mașină,și încep sa le dau indicații pe unde sa o ia.

¤ ¤ ¤

Cobor din mașină,și inspir aerul curat. Analizez casa,care nu am mai văzut-o de câteva luni,și zâmbesc. Nicăieri nu e mai bine ca acasă!

-Acum puteți sa îmi dați astea jos? Îi întreb pe cei doi.

Aceștia se uita unul la altul,iar eu îmi dau ochii peste cap.

-Oh haideti! Am ajuns,nu? Vreau decât sa descui ușa,nu o sa fac altceva! Spun.

Cel care mi-a pus cătușele,vine la mine,și mi le desface. Îmi frec încheieturile și îi zâmbesc sarcastic. Când ajung la pragul ușii,mă las pe vine,și caut cheia. Când o găsesc,mă ridic în picioare și descui ușa. Intru în casa și zâmbesc necontrolat,când simt sentimentul de acasă. Merg spre scări,dar sunt oprit de vocile celor doi polițiști.

-Unde crezi ca mergi?

Mă întorc și răspund.

-În camera mea pentru a-mi face un dus,apoi o sun pe Emma. Puteți sa va faceți confortabili pe canapea! Spun,apoi îmi continui drumul spre camera mea.

Când intru,în minte îmi vin toate amintirile cu Emma. Nu știu de ce am fost atât de prost,încât sa mă despart de ea. Acum regret foarte mult! Sper doar sa mă ierte,și sa putem sa o luam de la capăt. Îmi iau o pereche de blugi,un tricou și boxerii din dulap,apoi intru în baie. După ce am făcut dusul,m-am îmbrăcat,și am ieșit din baie. Iau telefonul de pe birou,și încep sa îi caut numărul Emmei. Când îl găsesc,apelez,și îl duc la ureche. Când am văzut ca nu răspunde,am apelat-o pe Anna. Aceasta răspunde la al doilea ton de apel.

-Alo,Liam? Spune aceasta plângând.

-Da,eu sunt!

-Cum de...?

-Sunt arestat la domiciliu. Spun zâmbind. Știi ceva de Emma? Nu răspunde la telefon,și am zis sa te sun pe tine.

Aceasta izbucnește în plâns,iar eu mă încrunt.

-Anna,s-a întâmplat ceva cu Emma? Spun.

Când văd ca nu răspunde,încep sa mă panichez.

-Anna! Spun mai tare. Ce s-a întâmplat? Continui.

-Emma...a dispărut! Cred ca cineva a răpit-o! Spune plângând.

Îmi măresc ochii din cauza socului.

-Ce? Cine a făcut asta? Întreb,plimbându-mă prin camera.

-Nu știm...

-Unde ești?

-Suntem acasă la Emma.

-Bine,vin acum! Spun și închid.

Oricine a făcut asta, o sa plătească cu vârf și îndesat!

¤ ¤ ¤

'Necorectat'