The First Love 》Liam Payne FF《 - Vol. 1&2

23

Din perspectiva Emmei

-Liam...eu,încep sa spun însă sunt întreruptă de ușa salonului Annei,pe ea ieșind Harry.

-Oh,bună Emma! Anna te așteaptă! Spune Harry,iar eu mă ridic de pe scaun.

-Bună Harry! Mersi,intru acum. Spun și mă uit la Liam. Vorbim după? Îl întreb,iar el aprobă din cap.

Zâmbesc scurt,apoi intru în salon. Anna e întinsă pe pat,uitându-se la tavan. După ce mă aude,își întoarce privirea încet spre mine.

-Hei! Spun.

-Hei! Spune ea încet.

-Cum te simți? Întreb.

-Încă mă dor coastele rupte,dar în rest sunt okay! Spune.

Oftez și mă așez pe scaunul de lângă patul ei.

-Uite,ți-am adus niște fructe și iaurturi. Sper ca o sa te facă sa re simți mai bine. Spun.

-Mulțumesc! Pune punga pe noptieră,o sa mănânc ceva mai târziu. Spune.

-Bine. Spun și pun punga unde a spus ea.

-L-au găsit pe cel care mi-a făcut asta? Întreabă.

-Încă nu,poliția încă îl caută.

-Și dacă nu o să-l găsească?

-O să-l găsească,nu-ți face griji!

-Părinții mei au vorbit cu poliția și au spus ca zilele următoare o să vină să îmi pună câteva întrebări.

-Ai reușit să îți amintești ceva?

-Doar câteva frânturi.

-Cum ar fii?

-Păi mașina celui care m-a lovit era neagră. Spune cu ochii ațintiți pe tavan. Și când s-a dat jos sa vadă dacă mai sunt vie,a zis ceva.

-Ce? Întreb și îmi pun mâinile pe genunchi.

-Nu știu,nu îmi amintesc.

-Poți încerca? Cred ca e important pentru poliție. Poate dacă îi recunoști vocea,o să-l prindă!

-Em încerc,dar nu pot acum! Mă dor toate oasele! Spune și își închide ochii.

-Bine,bine! Liniștește-te!

-Ai vorbit cu Liam? Întreabă după câteva minute de tăcere.

-Da,am început sa vorbim aici pe hol,dar nu am terminat discuția.

-I-ai spus despre decizia ta?

-Încă nu.

-De ce? Emma,practic cu asta trebuia sa începi!

-Pentru ca atunci ieșise Harry din salonul tău și a zis ca mă aștepți.

-Of Harry! Nu puteai sa ieși și tu mai târziu? Întreabă,iar eu încep sa rad.

-O să-i spun mai târziu.

-Trebuie sa știe! Spune.

-Știu! Și o să știe.

Din perspectiva lui Liam

-Hai sa ne așezăm jos până iese Emma. Spune Harry,iar eu aprob din cap. Chiar în momentul ăla Louis apare pe hol.

-Te-ai saturat? Îl întreb.

-Sa zicem ca sunt sătul pe moment. Spune și își mângâie burta,apoi se așează lângă noi pe scaun.

-Ai vorbit cu Emma? Întreabă Louis.

-Da. Spun.

-Ai vorbit cu ea? Când? Întreabă Harry.

-Când ai fost tu cu Anna.

-Și despre ce ați vorbit? Întreabă Louis.

-Păi i-am spus de seara când Allison a venit la mine cu o sticlă de șampanie și îmbrăcată sexy. I-am spus și ca am dat-o afară și că i-am spus sa nu mă mai caute.

-Și ce a zis? Întreabă Harry.

-Ceea ce zicem cu toții ca e:o tarfa.

-Nu ai întrebat-o despre scrisoare? Întreabă Louis.

-Încă nu. Urmează sa continuam discuția când iese din salon. Spun. Credeți ca mă va ierta?

-Cred ca da! Adică va iubiți și nu puteți sa stați departe unul de celălalt. Spune Louis.

-Așa e! Se vede ca încă te mai iubește! Doar ca fetelor le trebuie mai mult timp de gândire. Spune Harry.

-Sper sa aveți dreptate băieți! Spun.

-Apropo,i-ai spus despre coșmaruri? Întreabă Harry.

-Nu și nici nu o s-o fac! Spun.

-De ce?

-Nu cred ca ar trebui sa știe ca eu am coșmaruri cu ea plângând! Spun.

-Ați mai aflat ceva de vinovat? L-au găsit? Întreabă Harry.

-Încă nu,dar poliția continua căutările. Spune Louis.

-Zilele următoare o sa vina poliția la Anna pentru a-i pune câteva întrebări. Poate o să-i ajute să-l prindă. Apropo,mi-a spus ca își aduce aminte frânturi. Spune Harry.

-Ce frânturi? Întreb.

-Mașina șoferului era neagră.

-Atât? Întreb.

-Și când șoferul s-a dat jos sa vadă dacă mai e vie,a spus ceva,dar nu își amintește. Spune Harry cu maxilarul încleștat.

-Nu a încercat sa își mai amintească? Întreabă Louis.

-Ba da,doar ca acum e obosita! O dor toate oasele. Spune și oftează la final.

Oftez și mă ridic în picioare.

Ușa de la salonul Annei se deschide,în dreptul ei fiind Emma.

-Ne vedem mâine Anna,pa! Spune și îi face cu mâna.

-Pa Emma! Spune Anna,iar Emma închide ușa.

-Cum e? O întreb.

-O dor coastele,dar e bine.

-Îți e foame? Întreb.

-Acum ca ai adus vorba,da! Spune și râde.

Râd și eu,apoi îmi fac curaj să o întreb.

-Crezi ca as putea sa vin și eu? Adică îmi e foame și mă gândeam sa nu mănânci singura. Spun.

-Sigur! Avem o discuție de terminat,ai uitat? Întreabă.

-Așa e! Pa băieți,ne vedem acasă! Spun.

-Pa Liam,Emma! Spun amândoi la unison.

-Mergem? Întreb.

-Da! Spune și o ia înaintea mea,eu urmând-o.

¤ ¤ ¤

Uitați și capitolul 23,cum vi se pare?
Pentru ca mai sunt câteva capitole,  am zis sa mai scriu și din perspectiva lui Liam.
Îmi cer scuze dacă sunt greșeli,o sa le corectez mai târziu.
Ne citim data viitoare,paa! ♡♡
P.s: Știu ca nu are legătură cu capitolul,dar trebuia sa pun poza aia cu Liam la media. E prea cute! ♡♡