The First Love 》Liam Payne FF《 - Vol. 1&2

11

Când îl ridic văd ca mă suna Anna. Mă ridic în fund și răspund.

-Anna?

-Da Emma,eu sunt! Spune râzând.

-În sfârșit dai și tu un semn de viață! O cert.

-Cine vorbea? Și tu ai făcut același lucru! Se revolta ea.

-Ok,ok! Trebuia sa te sun,scuze!

-În fine! Ce ai mai făcut? Cum ești cu Liam?

-Pai au venit la mine în cartier niște vecini noi,nimic interesant și cu Liam sunt foarte bine,chiar acum sunt cu el. Spun și îi zâmbesc lui Liam. Dar tu cu Harry?

-Perfect! Acum ne întoarce acasă,ți-am spus pana sa plecam,ca o sa mergem într-o mica vacanță în Mexic. Spune entuziasmată.

-A da,îmi amintesc!

-O sa îți spun cum a fost când ne întoarcem.

-Bine.

-Harry lasă-mă nu mă mai ciupi...da,stai...dar lasă-mă sa mai vorbesc cu ea...of...bine...Emma,Harry vrea sa vorbească cu Liam. Spune puțin supărată.

-Ok,vorbim când te întorci,sa nu crezi ca scapi de interogatoriu! Spun.

-S-a făcut,dar știi ca nici tu nu o sa scapi de el,nu?

-Da știu,vorbim, pa!

-Pa!

Departez telefonul de ureche și îl întind spre Liam. El se încrunta și mă privește nedumerit.

-Harry vrea sa vorbească cu tine.

Liam aproba din cap și îmi ia telefonul din mână.

-Alo...bine Harry,tu...serios?Mexic?...Harry parcă a fost vorba sa nu mai facem asta! Spune și se ridica de pe pătură,îndepărtându-se de mine.

Rămân confuză,dar rămân pe pătură. De ce a plecat? Are secrete față de mine? Sper ca nu,astfel nu știu dacă as putea sa îl mai iert!

Din perspectiva lui Liam

-Harry parcă a fost vorba sa nu mai facem asta! Spun revoltat și mă ridic de pe pătură.

-Știu dar e un Ferrari atât de frumos,nu am putut să îl las pe mâna acelui râzgâiat!

-Și te-ai gândit să-l furi? Spun nervos.

-Da!

Oftez și îmi duc o mână în păr.

-Îți dai seama dacă află poliția ca am aflat ,ca ai furat o mașină,eu o sa fiu luat drept complice și nu o sa mai ies din închisoare în veci ? Mârâi nervos. Mai ales ca încă sunt arestat la domiciliu!

-Da știu asta! Dar nu o sa afle,am avut eu grija de asta!

Oftez de data asta mai puternic și îmi întorc capul spre Emma. Era întinsă pe spate și se uita la stele.

-Chiar nu vreau sa afle! Nu mai vreau sa o dezamăgesc pe Emma! Spun și îmi întorc privirea la lac.

-Nu o sa afle,îți promit!

-Bine,acum unde e?

-Am trimis-o printr-un prieten în Londra,o sa ajungă mâine dimineață acasă.

-Dar nu e nimeni acasă! Spun și mă încrunt.

-Ba da,e Louis!

-Bine,o sa mă duc mâine sa o văd!

-O sa vezi ca am făcut bine ce am făcut! E superbă! Spune entuziasmat. Oh și încă ceva! Nu-i spune Emmei pentru ca ea o să-i spună Annei,și nu vreau sa afle!

-Bine,nu o să-i spun! Când va întoarceți?

-Acum suntem în aeroport,deci probabil ca mâine vom fii acasă.

-Ok,pai atunci ne vedem mâine!

-Așa facem,pa!

-Pa! Spun și închid telefonul.

Mă întorc și o văd pe Emma dormind. Mă pun și eu lângă ea și o iau în brațe,sărutând-o pe creștet. Am făcut asta până am simțit cum somnul mă fură.

¤ ¤ ¤

Hei,cum vi se pare capitolul?
Le mulțumesc foarte mult fetelor care au comentat sa nu renunț,va iubesc! ♡♡
Îmi pare rău dacă sunt greșeli,o sa le corectez mai târziu!