-Mamă?! Ce cauți aici? Întreabă Liam mirat.
Femeia din fata noastră își deschide gura sa zică ceva,dar rămâne fără cuvinte.
-Scumpule,putem sa vorbim câteva minute ? Întreabă cu putina teama femeia.
-Nu am ce sa vorbesc cu tine! Spune Liam clar și răspicat.
-Dar Liam...
-Nu! Sa mergem Emma! Spune Liam și mă ia de mana.
-Liam chiar cred ca ar trebui sa vorbești cu ea! Spun și îl privesc rugător în ochi.
-Nu am ce sa vorbesc cu o persoana care mi-a spus fără pic de emoție ca sunt făcut dintr-o greșeală! Spune Liam nervos în timp ce se uita la mama lui.
-Dragule, îmi pare rău! Spune mama lui,izbucnind în plâns.
-E prea târziu "mamă"! Spune el în scârbă.
Se mai uita o data la ea,apoi mă apuca de mână și mă trage afară din restaurant.
-Liam,stai! Spun.
-Ce? Spune și se oprește brusc.
-Ar trebui sa vorbești cu ea! Spun.
-Ca sa ce? Sa îi ascult minciunile ? Mai bine nu! Și acum hai sa mergem! A trebuit sa apară ea și sa strice tot! Spune și lovește nervos cu piciorul în trotuar.
Ușa restaurantului se deschide,iar noi ne întoarcem pentru a o vedea pe mama lui,plângând.
-Eu...O sa va las sa vorbiți! Spun și îl privesc pe Liam.
-Stai! Nu mă lăsa singur cu ea!
Îmi dau ochii peste cap și mă întorc spre mama lui.
-La revedere ,doamnă! Spun zâmbind.
-La revedere,scumpo! Spune forțând un zâmbet.
-Te aștept în mașină! Spun când mă întorc spre Liam.
-Bine! Spune și îmi da cheile.
Le iau și mă ridic pentru a-l pupa pe obraz. Îl mai privesc o data și mă îndrept spre mașină.
Din perspectiva lui Liam
După ce Emma îmi ia cheile din mână, mă pupa pe obraz,apoi îmi mai da o privire și pleacă spre mașină.
Rămas singur cu "mama" mă întorc spre ea și o privesc cum plânge.
Câtă falsitate sa fie într-un om? E evident ca se preface! Cum s-a prefăcut în tot timpul cât a avut grija de mine. Dar și ce mai grija! Mai mult țineau la mine vecinii,decât ea!
Mă strâmb la gândul ăsta și îmi ridic privirea spre cer.
-Deci...cu ce minciuna o sa începi? Spun încă uitându-mă la cer.
-Liam,nu îți dai seama cât de rău îmi pare! Spune și vine mai aproape de mine.
-Da,da,îți pare foarte rău,acum spune-mi,ce cauți aici ?
-Aici lucrez...
Mă încrunt și o privesc.
-Atât de rău ai decăzut? Unde e femeia cu bani și bijuterii de alta data ? Întreb sarcastic.
-Nu mai e! După moartea tatălui tău...
-Stai ce?! Tata...e mort? Întreb și simt o mica înțepătura în zona pieptului. Din ce cauza a murit?
-Cred ca ar trebui sa vorbim altădată despre asta! Spune agitata.
-De ce a murit? Spun de data asta mai rar.
-Știi ca tatăl tău a ținut mai mult la tine decât mine,iar când ai plecat în ziua aia,a fost devastat! Nu a mai fost nimic la fel de atunci! Ziua următoare când a văzut ca nu ai venit acasă,a anunțat politia,dar degeaba! Ei nu te-au găsit! Și atunci a început calvarul. În fiecare zi dădea vina pe mine pentru ca ai plecat și așa și era ,chiar a fost vina mea ca ai plecat... Sper ca o sa mă poți ierta vreodată! Poate dacă nu îți spuneam atunci ce am spus,acum eram bine...
-Încă nu mi-ai spus cum a murit. Spun și încerc sa mă calmez.
-După o luna,a început sa bea. În fiecare seara ne certam pe tema asta. Țin minte ca într-o seara i-am luat sticla din mana și a dat în mine,apoi a spus sa nu mă mai ating de sticlele lui. Și a continuat așa pana a intrat în coma alcoolica. După înmormântare totul s-a dus de râpă. Am rămas fără bani și a trebuit sa vând casa pentru a supraviețui. Mi-am căutat diverse locuri de munca,dar am fost data afară pentru ca nu mă descurcam. Iar de o săptămână lucrez aici! Spune și face semn cu capul spre restaurant.
Încă nu îmi vine sa cred ca tata e mort. Poate dacă nu plecam atunci,acum era viu și bine.
Îmi mușc buza pentru a opri lacrimile sa izbucnească.
-Și acum unde locuiești?
-Într-o garsoniera, în sudul orașului. Spune. Liam,îmi pare rău! Dacă as putea da timpul înapoi as face-o! Continua.
-Dar din păcate nu poți!
-Poți sa îmi mai dai o șansă,pentru a o lua de la capăt? Întreabă cu speranța.
-Nu! Asta niciodată!
-Te rog dragule,măcar mai gândește-te!
Îmi strâng maxilarul pentru a nu țipă la ea. Știu ca merita sa fac asta,dar totuși nu o fac.
-Bine o sa mă mai gândesc! Spun în speranța de a scăpa de ea.
-Serios?
-Da!
-Asta e minunat! Mulțumesc dragule! Spune și vine sa mă îmbrățișeze.
Îmi ridic mâinile sa o îmbrățișez și eu,dar nu o fac.
-Cred ca ar trebui sa plec,Emma mă așteaptă! Spun și o dau ușor la o parte.
-Bine! Și apropo,iubita ta e foarte drăguță! Spune.
-Mersi,cred! Ne mai vedem!
-Pa dragule!
-Pa...mama!
¤ ¤ ¤
Cum vi se pare capitolul ?
Următorul capitol nu știu când îl voi pune!
CITEȘTI
The First Love 》Liam Payne FF《 - Vol. 1&2
FanfictionEmma Jackson,o fata în vârstă de 17 ani care locuiește împreună cu părinții ei în centrul Londrei. Ea o fată cuminte,inteligenta și cu capul pe umeri se axeaza pe ultimul an de liceu pentru a da la cea mai buna facultate din Londra,dar planul o sa-i...