Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 2

Corpul mi-a înghețat complet, nu mai pot scoate niciun cuvânt, aerul a încetat să îmi mai intre în plămâni, iar ritmul inimii devine din ce în ce mai accelerat. Kail observă imediat starea în care mă aflu, uitându-se nedumerit și, în același timp, îngrijorat la mine. Îmi forțez corpul să se miște pentru a-i indica să se întoarcă, dar fără vreun rezultat. În următorul moment îl văd cum își întinde mâna spre el și îl atinge pe umar.

Kail își întoarce brusc privirea spre creatura din spatele lui. Speriat se dă câțiva pasi în spate, până ajunge în dreptul meu. Dacă si Kail îl vede înseamnă că nimic din ceea ce am văzut nu a fost un vis, iar părinții mei au fost uciși de acest monstru fără suflet, dar partea și mai rea este că și noi doi suntem acum în pericol să fim omorâți.

-C-Ce? se balbaie roșcatul de lângă mine.
-Micuțul băiețaș e speriat? spuse Demonul începând să râdă. Râsul lui îmi dă fiori pe șira spinării. Mai mulți decât aveam deja. O grămadă de întrebări îmi trec prin cap în momentul de față. De ce este aici? Ce vrea de la noi? De ce mi-a omorât părinții?

-C-Ce vrei de la mine și ce mi-ai facut? Uite cum arăt! Stiu că este din vina ta! strig la acel monstru, vrând să merg să mă bat cu el, doar că fata curajoasă de acum o zi s-a dus, iar acum sunt doar o fetiță speriată, care tremură de frică. Mă uit cu coada ochiului la roșcatul de lângă mine și pare să fie în aceeași situție ca mine.

-Tu nu știi absolut nimic despre tine. îmi replică tăios.
-C-Ce să ș-știu?!?!? încerc să par curjoasă, dar mă bâlbâi fără să vreau. Demonul pufnește amuzat, după care începe să vorbescă din nou.

-De faptul că tu ești de fapt fiica unor demoni. explică el. Doar că ai fost adoptată de niște muritori proști după ce te-ai născut, din cauza unui accident petrecut atunci. Dar acum am fost trimis să te aduc înapoi. pufnește pentru a doua oară. Problema ta este că stăpânul meu o să te ucidă pentru a fi sigur că nu o să-l detronezi.
-La ce te referi cand zici ca e fiica unui demon? E imposibil. se amestecă și Kail, de care uitasem pentru o secunda.
-Gura muritor jalnic! se răstește la el iar dintr-o singură mișcare Kail a fost împins în peretele din spatele nostru. Impactul a fost atât de puternic, încât roșcatul a leșinat.
-Kail, nu! mă duc lângă el pentru a mă asigura că nu are vreo rană serioasă la cap în urma loviturii.
-Acum nu o să ne mai deranjeze. spuse năpustindu-se asupra mea vrând să mă lovească. Îmi închid ochii așteptând să îi simpt pumnul, dar acesta întârzie să apară. Când îmi deschid ochii văd că sunt protejată de o pereche de aripi de demon, care sunt folosite pe post de scut, oprindu-i atacul. Acestea îl fac pe Demon să se dea în spate.

Mă uit speriată în spate așteptând să văd demonul a cărui aripi îi aparțin, dar nu observ pe nimeni. Aripile sunt, de fapt, ale mele. Cred că o să înnebunesc.

-Se pare că ți-au aparut aripile într-un final. În mod normal ar fi trebuit să-ți apară la vârsta de 15 ani, dar se pare că tu ești în urmă, „regina mea". spune pe un ton batjocoritor, accentuând ultimele cuvinte. Atunci o să îmi fie mult mai ușor decât credeam să te bat și să te duc înapoi acasă de unde aparții.

Era pregătit să mă atace din nou, dar acesa tresare și se oprește brusc, urmând să dispară fără urmă. Rămân nemișcată pentru câteva clipe, mintra fiindu-mi invadată de tot felul de întrebări ce nu îmi vor da pace prea curând. Dar cea mai importantă întrebare este : la ce se referea când a spus „regina mea"?

Sunt scoasă din șirul de gânduri când aud un geamăt în spatele meu. Kail! Alerg spre el și încerc să îl ridic pentru a-l duce în pat, surprinsă fiind de cât de ușor este. Îl duc înapoi în cameră până la pat și mă întorc înapoi în baie pentru a uda un prosop. Mă întorc în cameră și îi pun prosopul ud pe cap, în locul în care s-a lovit. Îi verific pulsul inimii pentru a fi sigură și e normal. Aparent, singurul lucru anormal de aici sunt eu. Îmi întorc capul spre fereastă și îmi privesc reflexia cu ochii in lacrimi. Eu nu sunt un om. Piele neagră, aripi imense, și ochii complet negri. Nu așa arată un om normal, arăt exact ca... el.