Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 15

Astăzi este ziua în care tatăl lui Kail o să vină acasă, iar eu sunt foarte agitată numai când mă gândesc că este posibil ca el să afle tot adevărul despre mine, despre incendiu, despre tot ce s-a întâmplat până acum. Dacă află, cum va reacționa, ce o să-i zic? Dacă nu o să-l mai lase pe roșcat să stea prin preajma mea de frică să nu îi omor fiul? Dacă îl oblige pe Kail să meargă cu el în altă țară departe de mine?

-Bine, aud o voce venind din spatele meu făcându-mă să-mi dau ochii peste cap, din câte am înțeles ești agitată pentru că tatăl iubi... roșcatului vine aici și nu vrei să afle despre tine. Totuși asta nu înseamnă că trebuie să mă uit la tine cum te învârți prin cameră și să-ți ascult toate gândurile pline de scenarii negative, spune iritat demonul întinzându-se în pat.
-Cine te pune să stai aici? spun iritată, dar totodată fericită că în sfârșit nu mai îl mai numește pe Kail „iubitul meu".
-Vreau doar să văd cum decurg lucrurile, continuă cu un zâmbet răutăcios. Îi arunc o privire ucigătoare și mă întorc din nou cu spatele la el. Hei, fi fericită că ti-am ascultat rigăciunile și nu mai zic că fraierul e iubitul tău. Nu ești prea recunoscătoare, se plânge iar eu îmi dau ochii peste cap iar și mă uit la el.
-Nu e fraier tu ești, îi zic făcându-l să se strâmbe, iar ideea e ca el să nu te vadă aici, iar tu stai bine mersi întins în patul meu, ridic vocea iritată.
-Roșcatul ăla m-a mai văzut și înainte și în plus chiar tu ai zis-o, eu doar stau, își închide ochii relaxat, neavând nicio grijă.
-Eu nu de Kail vorbeam, îl lămuresc luându-l de mână pentru a-l trage jos din pat, dar eșuez fiind lipsită de forța pe care el o are.
-Akane! vocea lui Kail se aude de pe hol făcându-mă să tresar și pe Takeo să se ridice din pat cu un rânjet pe față.
-Sosește roșcatul tău, șopește ca și cum nu ar vrea să îl aud.
-Ieși! mă răstesc la el în șoaptă pentru a nu mă face auzită în toată casa, indicându-i ușa balconului. Mă întorc brusc când Kail intră în cameră, oprindu-se în pragul ușii, având ochii măriți în timp ce se uită la Takeo.
-Hei roșco, îl salută demonul în batjocură ridicând o mână în aer în semn de salut.
-Ce face el aici? întreabă Kail vizibil nervos uitându-se spre mine.
-Momentan îți ascult iubita cum se smiorcăie, explică Takeo arătând spre mine, făcându-mă să îmi dau o palmă mintală văzând că iar începe.
-C-Ce? se miră roșcatul la cele spuse de demon. N-Nu e i-iub-ita m-mea, se bâlbâie înroșindu-se la față, iar eu mă enervez și mai strig încă odată pe el să iasă din camera mea.
-Voi doi ar trebui să faceți ceva ca tatăl tău, spune arătând spre Kail, să nu afle de ea, își îndreaptă, după aceea, mâna spre mine. El chiar nu mă aude sau doar mă ignoră?
-Ar fi mai ușor dacă nu ai apărea tu! mă răstesc la el nervoasă.
-Dar pot lua înfățișarea unui muritor ori de câte ori vreau, iar dacă am reușit să merg la școala voastră stupidă și să stau printre oamenii ăia proști atunci pot să-l fraieresc și pe el, ne explică la amândoi, privindu-ne cu superioritate.

O liniște deplină s-a așternut în încăpere niciunul nemai zicând nimic, în principiu din cauza că atât eu cât și Kail știm că are dreptate, dar nu vrem să recunoaștem asta pentru că nu îl vrem prin preajmă. Încep din nou să mă plimb de colo-colo prin cameră, privindu-l din când în când pe Kail care încearca să-l ucidă din priviri pe Takeo, iar el se uita liniștit și amuzat la amândoi. Mă opresc brusc când îmi aduc aminte de un lucru important care trebuia făcut azi un mic țipăt scăpându-mi printre buze, atrăgând atenția ambilor băieți.

-Ce e? întreabă amândoi la unison.
-N-am fost azi la școală! excalm făcându-l pe Kail să realizeze că astăzi este luni, iar cu toate problemele pe care le-am avut de ieri și pânză azi noi am uitat complet de școală. În schimb, Takeo se își dă ochii peste cap el, normal, nefiind interesat de asta. Mă uit la ceasul de pe noptieră pentru a vedea câte ore au trecut. Am pierdut 5 ore! spun nevenindu-mi să cred șu uitându-mă la față surprinsă a lui Kail.
-Nici eu nu chiuleam atât de mult sunt impresionat, se trezește Takeo să vorbească făcându-mă atât pe mine cât și pe Kail ne uităm nedumeriți la el. Voi la ce vă uitați? întreabă confuz demonul când ne observă privirile asupra lui.
-Tu ai mai fost la școală? mă trezesc întrebând într-un final.
-Academia Demonilor, zice ca și cum ar trebui să fie ceva de care toată lumea știe. Învățăm să zburăm, să ne luptăm și să omorâm, ne transformăm în oameni în caz că trebuie să ne furișăm în lumea voastră, învățăm cum să ne controlăm puterile de demon. Spre deosebire de voi, noi învățăm ceva care chiar este util și care putem aplica zilnic, spune, făcându-ne și pe mine și pe Kail să fim de acord cu el aici. Dacă nu ai fi crescut printre muritori și tu te-ai fi dus la ea, își întoarce privirea uitându-se la mine.