Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 20

Casa adevărată?

Mă uit la persoana care se află cu mine și o văd pe Onna cum mă privea drăgăstos. Privirea ei era caldă, la fel și atingerea, exact așa cum era și în visul meu.

-Mă bucur că ți-ai adus aminte de mine draga mea, spune cu un zâmbet cald pe chip, mai cald ca al mamei mele. Cum poate un demon să aibă un zâmbet atât de cald, dacă demonii nu au sentimente?
-Draga mea Akane, mă scoate din gândurile mele, nu crede tot ce-ți zice Takeo, chicotește, dându-mi părul din ochi. Mă uit la ea mirată, ca apoi să-mi amintesc că demonii pot citi gândurile celorlalți. Iarta-mă scumpo, probabil nu-și place să ți se citească gândurile, continnuă încruntându-se ușor. Pot spune că este un obicei prost pe care toți demonii îl au. Odată ce înveți cum să faci asta este destul de greu să te oprești, îmi explică zâmbind iar.
-A-Am înțeles, aprob din cap, întorcându-mi privirea în altă parte examinând peștera, după care îmi îndrept din nou atenția spre Onna. Nu e real? întreb, realizând că poate acesta este un alt vis, iar eu de fapt nu sunt cu adevărat aici. Aceasta mă aprobă, dând ușor din cap.
-Începi să înveți să distingi ce este real de ceea ce este un vis.

Dau din cap afirmativ, fiind liniștită că roșcatul nu o să-și facă griji în legătură cu absența mea. Vreau să mă ridic, dar îmi simt corpul la fel de greu ca de dimineață.

-Ai grijă te rog, ești foarte slăbită după ceea ce ți-a făcut, îmi spune trăgându-mă ușor înapoi pentru a-mi pune capul la loc în poala ei.
-C-Ce mi-a făcut? mă uit la ea speriată așteptând un răspuns.
-Takeo, te-a lovit mult prea tare, iar acum corpul tău încă nu și-a revenit în urma acelei lovituri, îmi explică, aducându-mi aminte de acel moment, dar și de discuția noastră de atunci.
-D-Da, spun cu vocea tremurândă. Îmi îndrept privirea spre ea încă odată, sperând că o să pot face rost de mai multe răspunsuri de la ea. T-Tu știi, c-cine e sora lui Tekeo? îmi fac curaj să între, amintindu-mi de ceea ce a zis Onna acum câteva minute. Dacă nu ar trebui să cred tot ceea ce-mi spune, înseamnă că el mi-a spus mai multe minciuni decât aș putea să-mi imaginez. Pot observa că expresia feței sale s-a schimbat brusc, privind cu o față neutră într-un punc fix. Mă uit în ochii ei, putând să văd tristețea care se ascunde în spatele lor.
-Nu pot să-ți spun, mărturisește dând negativ din cap. I-ai spune și lui asta, continuă fiind conștientă de acțiunile mele următoare. Știu că așa ar fi corect să alfe și el, dar nu e încă momentul potrivit. Dar nu îți face griji, draga mea, o să vină ziua potrivită când Takeo o să poată să trăiască fericit cu sora lui, îmi spune zâmbind ușor la acest gând. Mai este puțin până atunci, încheie strângându-mă încurajator de mână. Mi-am îndreptat privirea spre pământ, dezamăgită că nu am reușit să aflu nimic.
-Onna, mă aud strigându-i numele fără să realizez. De ce vrea Takeo să mă omoare și de ce tu nu încerci să mă omori? întreb, având totuși o mică speranță că voi afla măcar un răspuns la miile de întrebări care s-au strânf până acum.
-Pentru că eu nu vreau, afișează iar acel zambet căld începând din nou să-mi mângâie părul.
-De ce nu ai vrea, și de ce el vrea să facă asta? Iar dacă tu nu vrei de ce nu îl oprești? o asaltez cu întrebări fără să-mi dau seama, făcând-o să chicotească.
-Nu vreau să te omor pentru că ești importantă pentru mine, îmi răspunde imediat lăsându-mă uimită. Iar motivul pentru care nu îl opresc pe Takeo este, face o scurtă pauză oftând trist, sunt moartă draga mea, spune făcându-mă să amuțesc. Acesta este motivul pentru care noi putem comunica doar într-un vis. Cât despre Takeo, el este obligat să te omoare, chiar dacă nu vrea, mărturisește uitându-se trist la mine.
-Cum? întreb mărindu-mi ochii, neștiind despre ce vorbește.
-Băiatul meu este obligat să te omoare, îmi spune cu durere în voce, făcându-mă să mă întristez. Cred că îl știi deja pe Mayaku, continuă atrăgându-mi atenția, l-ai întâlnit în același vis în care m-ai întâlnit pe mine prima dată, îmi amintește, chiar dacă acel vis îmi răscolește mintea încă de atunci. Mayaku a preluat controlul tărâmului nostru fiind noul stăpân al demonilor, povestește cu melancolie în voce. Vrea să te omoare pentru că știe că l-ai putea detrona.
-De ce eu? întreb rămânând uimită de tot ceea ce mi-a spus.
-Tatăl tău a fost liderul nostru înainte, dar Mayaku l-a omorât pentru a prelua controlul în locul lui, răspunde la întrebarea mea, făcându-mă să mă cutremur. Mayaku este fratele mai mic al tatălui tău, continuă uitându-se în ochii mei. El este unchiul tău.