Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 4

În momentul în care corpul meu este complet întors spre roșcat, ochii mei se măresc, realizând că nu el este cel care mi-a adresat întrebarea, din păcate. Kail îmi observă imediat expresia speriată, îndreptându-și privirea spre creatura din spatele lui. Se dă câțiva pași în spate, speriat fiind de acest demon malefic și nemilos din fața noastră. Mă prinde de mână în clipa în care ajunge în dreptul meu, strângându-mă ușor de ea. Probabil încă este marcat de evenimentul de ieri, când a fost izbit cu putere de peretele băii. Revin înapoi la realitate când îi aud râsul batjocoritor în timp ce se uită la noi doi cu o vizibilă satisfacție pe chip. Atunci încep să resimt arsura primită de la semnul de pe încheietură, pe care l-am uitat pentru moment datorită șocului de a-l vedea pe Demon aici, la școală, în fața noastră. Înghit în sec, strângându-mi curajul necesar pentru a-l confrunta.

-C-Ce e cu semnul asta, încep pe un ton speriat, deși îmi doaream să îi arăt că sunt puternică. Ce mi-ai facut, continui puțin mai încrezătoare, fiind de-a dreptul disperata să scap de el și de toată durerea pe care mi-o provoacă.
-Eu nimic, mă lămurește. Acesta este un semn din naștere, face un semn din cap în directia mâinii mele, dar cum ai fost printre muritori, mama ta a făcut în așa fel încât să nu îți apară până nu te transformi în demon, se uită superior la mine și rânjește, iar ziua aceea a sosit.

Pielea mâinii începe dintr-odată să mă ardă și mai tare decăt înainte, făcându-mă să icnesc. În următoarea clipă genunchii mei ating podeaua rece a băii, făcându-l pe Kail să se lase în jos odată cu mine, pentru a fi sigur că sunt în regulă. Deși, amândoi știam că eu mai sunt bine de câteva zile.

-Poate că îți arde pielea, dar ar trebui să înduri puțin. pufnește amuzat de starea patetică în care mă aflu în acest moment.
-Demon mizerabil, înjur printre dinți, dorindu-mi să-i șterg zâmbetul ăla de pe față, dar tot ce reușesc să fac este să îl amuz mai tare, iar semnul de pe mână să mă ardă și mai rău.
-Dacă vrei să scapi de arsură ai putea încerca să îți păstrezi calmul, dar așa se vede că nu poți, deci îți urez mult noroc în continuare.
-Demon nemernic ce ești! îi aud vocea lui Kail răsunând în toată baia.
-Încetați să îmi mai spunți așa, știu că sunt un demon, dar chiar și noi avem un nume, și acela e Takeo. spune dispărând în următoarea clipă, lăsându-mă gemând de durere cu un Kail îngrijorat și speriat lângă min, niciunul din noi neștiind ce să facă în continuare.

-A-Akane, semnul... rostește Kail uitându-se uitmit la mâna mea.

Îmi îndrept atenția spre mână, doar pentru a observa că devine neagră din ce în ce mai mult, oprindu-se la umăr.

-Aparent semnul de pe încheietură îți face pielea să fie neagră. explică roșcatul ridicându-și privirea spre mine. Akane, trebuie să te calmezi, ora e aproape de final și vor începe copii să iasă iar pe holuri. Nu îi putem lăsa să te vadă așa.

Are dreptate și știu asta și chiar încerc să mă calmez, dar tot ce reușesc să fac este să-mi retrag semmul. Problema este că încă mă arde foarte tare, iar ca să fie și mai rea situația, clopoțelul a sunat de pauză.

-Ce faceți voi aici? eu și Kail ne întoarcem privirile spre Leiko care intră în baie, făcându-ne pe amândoi să tresărim. Perfect, chiar perfect, cea mai nepotrivită persoană și-a făcut apariția fix în cel mai nepotrivit moment.
-Nu e treaba ta Leiko. îi replică roșcatul tăios, acoperindu-mi încheietura pentru a nu o vedea blonda, dar și-o retrage repede când simte arsura pe care o emană semnul.
-Ba cred că este treaba mea atunci când iubitul meu mă înșeală cu... începe să protesteze fata fără să bage de seamă gesturile ciudate ale roșcatului, dar este întreruptă de vocea lui, care răsună cu putere.
-NU SUNT IUBITUL TĂU! se răstește la ea, reușind să mă sprie și pe mine.
-Kail, hai sa plecăm. mă chinui să mă stabilizez pe picioare, ducându-mi mâna la spate pentru a nu se vedea nimic. E mai bine să plecăm decât să o suportăm pe ea. îmi pun mănușa pe mână, asigurându-mă că Leiko nu vede nimic și îl împing pe băiat afară din baie, atrăgând, normal, privirile tuturor. Îi pot auzi șușotind în următoarea clipă. Eram pregătită să le închid gurile, dar vocea directoarei mă oprește.