Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 12

Yuki se prăbușește la pământ inconștientă din cauza lipsei de aer. Din nefericire nu am reușit să o prind la timp, pentru a o opri să facă contact cu podeaua, iar la momentul impactului s-a lovit la cap în zona frunții. Puteam vedea cum sângele începe ușor, ușor să i se prelingă pe frunte. Mă las la nivelul ei vrând să o ridic, dar în momentul de față trebuie să fiu atentă la altcineva, care se îndreaptă amenințător spre mine. Dau să mă ridic, dar din nefricire am fost prea lentă, iar în următoarea clipă Takeo îmi dă un picior în piept, reușind să mă împingă și să mă facă să cad pe spate. Se pune deasupra mea prinzându-mi mâinile deasupra capului, zâmbindu-mi drăcește. Am încercat să mă eliberez, dar m-a strâns mai tare de încheieturi, făcându-mă să scâncesc de durere. Zâmbește la reacția mea apleacându-se încet spre mine, până ajunge în dreptul urechii mele.

-Stai departe de Mayaku. îmi șoptește ușor, dar tonul vocii lui rămâne dominant ca-ntotdeauna.

Rămân o clipă pe gânduri, încercând să procesez ceea ce mi-a spus. Numele asta îmi răsună într-una în minte, părându-mi foarte cunoscut. L-am mai auzit undeva, dar în momoentul de față nu puteam să-mi aduc aminte de unde.

„-Mayaku!"
„-Onna!"

În următorul momen scena din vis îmi apare în minte, amintindu-mi de cei doi, de felul cum am fost în transă din cauza lui, de modul în care femeia l-a îndepărtat de mine și mai ales, de îmbrățișarea caldă a femeii. Dar cine sunt ei doi și de unde îi conaște Tekeo?

-Cine sunt Mayaku și Onna? întrebarea mea îl ia prin surprindere, făcându-l să-și ridice capul brusc, având ochii măriți, dar ezită să-mi răspunde la întrabare. Cine sunt? repet întrebarea puțin mai tare.
-Nu contează, se răstește la mine. Doar fă ce ți-am zis și stai departe de Mayaku, îmi ordonă pentru a doua oară.
-Dar..... încerc să protestez, dar nu apuc. deoarece în următoarea clipă dispare pur și simplu, fără a-mi da răspuns la întrebările pe care le am. Pe moment la acest detaliu să scape, știind că Yuki încă este aici și se poate trezi în orice moment. Mă ridic de jos cât de repede pot și mă transform din nou în om, alergând spre Yuki în momentul când o aud că geme, rugându-mă să fie bine. Mă las pe jos lângă ea observând cum își deschide ochii încet, uitându-se la mine.

-A-Akane, spune blonda ducându-și mâna la cap și ridicându-se încet cu ajutorul meu. Ce s-a întâmplat și ce căutăm pe acoperiș? întreabă nedumerită, făcându-mă să mă liniștesc puțin știind că sunt șanse să nu-și amintească nimic. Am scăpat fără să fiu nevoită să-i dau prea multe explicații din fericire.
-A fost o pană de curent în tot mall-ul și ți s-a făcut frică așa că am sugerat să venim aici până se reaprind iar luminile, mint în speranța că mă va crede. Dar cumva ai reușit să alunci după ce am ajuns aici și te-ai lovit la cap, continui pentru a nu îi da de bănuit legat de lovitură.

Dă din cap în semn că înțelege, iar eu o ajut să se ridice de pe jos, întorcându-ne în mall pentru a ne ocupa de rana ei întâi. O țin bine de umeri pentru a nu se prăbuși din cauza amețelii pe care o are din cauza loviturii. Când ajungem înapoi luminile sunt din nou aprinse, ceea ce îmi confirmă bănuiala cum că Takeo era răspunzător pentru pana de curent. Am reușit să mă ocup de rana ei taratând-o cu puțin ajutor din partea personalului mall-ului, care a înțeles care era situația și ne-a ajutat, iar mai apoi ne-am întors în magazin ca să cumpere Yuki rochia pe care am ales-o pentru ea. Când am plecat de acolo am preferat să o conduc până acasă, pentru a fi sigură că nu o să leșine cumva din cauza rănii și pentru a fi sigură că este în sigurantă, departe de Takeo.