Capitolul 1

273 13 0
                                    

-Am plecat!
-Să nu stai mult.
-Mamă, e o petrecere de Halloween, iar tu îmi spui să nu stau mult?
-Bine Regina Demonilo. Să nu-ți faci prea multe victime! imi răspunse mama pe un ton ironic.
-Nu promit! chicotesc la auzul vorbelor ei.

Da. Petrecerea de Halloween. Era și timpul să sosească. Cât am asteptat-o!

-Ghrrrah!
-Hei frațioare. Ce faci? il tachinez pe baiatul care tocmai a încercat să mă sperie, dar evident nu i-a mers.
-Serios? Nu poți și tu să tresari? Măcar atât!
-De ce m-aș speria de o mască stupidă de varcolac?
-Ar fi un miracol să te sperie cineva pe tine, corect?
-Corect. Nu a reușit nimeni niciodată să ma sperie și nici nu va reuși. Acum hai să mergem la petrecere! exclam cu mult entuziasm si il trag pe Kail după mine, luându-l prin surprindere.


Și uite așa, viața mea s-a schimbat radical.

Numele meu este Akane, dar toți cei care mă cunosc îmi spun "Regina Demonilor". Da, știu, e cam stupid, dar sunt puțin, doar puțin... Bine, puțin mai mult pasionată de ei. Nu știu de ce sau ce anume mă atrage spre tărâmul mistic și din păcate inexistent al ființelor supranaturale, dar pur și simplu le ador. Și așa am primit porecla asta de la familie și prieteni. Oh, că tot am adus vorba de prieteni, cel de lângă mine este Kail, prietenul meu din copilărie și este ca un frate pentru mine, dar cred că v-ați dat seama de asta deja. Amândurora ne plac întâmplările paranormale și totodată ne ocupăm de speriatul bieților trecători nevinovați care ne ies în cale.
La fel cum îmi plac mie demonii, Kail e pasionat de vârcolaci și știe absolut totul despre ei.
 Ca să îl descriu mai bine.. Kail e un băiat deștept, foarte deștept și politicos, dar nu e bine să când îl enervează cineva. Are părul roșu ca focul și ochi negri abisali, în care te-ai putea pierde ușor.

Ca să zic ceva și despre mine, sunt un micuț demon si o neînfricată. Nu mă laud, dar pe mine nu m-a speriat nimic pana acum și nu cred ca va putea cineva să mă sperie vreodată. Am parul negru ca smoala, iar ochii de aceeași culoare. Negrii ca întunericul nopții care e gata să te înghită în orice secundă.

După cum ați auzit și o mai repet, mergem la petrecerea de Halloween organizată de școala noastră. Asta e seara mea, seara în care demonul din mine se reîncarnează și fură sufletele muritorilor. 


Acum uita-ne aici, în fața sălii de sport, gata de o noapte înfricoșătoare. Pentru alții! Eu sigur o să mă distrez speriindu-i pe ceilalți, așa cum fac de obicei.

Ne-am alăturat prietenilor noștrii și am început cu „glumele" de Halloween. Nu ne-am oprit până nu i-am făcut pe toți să țipe, în așa fel încât să nu mai poată dormi noaptea timp de un an, cel puțin!


În rest, petrecerea a decurs bine. Chiar și atunci când am fost înjurați de restul colegilor pe care i-am speriat, iar Kail aproape s-a luat la bătaie din vina farselor noastre. Doar că pe el nu a reușit să-l bată nimeni. Cum am mai spus, nu e bine când îl enervează cineva. De aceea facem o echipă foarte bună!

-Ok Regina Demonilor, ne vedem mâine. Noapte bună și ai grijă să nu-ți sugă sângele un vampir.
-Aste e valabil și pentru tine. Vampirii atacă doar muritorii. Noapte bună Kail.


Ma îndrept spre casa mea extrem de obosită după o noapte ca asta. Mai am puțin și ajung. Doamne deja pot auzi patul cum mă strigă. Dau colțul străzii si rămân stană de piatră din cauza imaginii din fața mea.

-Mamă, tată! strig în timp ce alerg spre flăcările care au pus stăpânire pe casă. Încerc să merg tot mai adânc, prin fumul gros, care îmi încețoșa vederea și care îmi provoaca o tuse îngrozitoare și incontrolabilă. Mamă! Tată! încerc să îi găsesc înainte ca focul să distrugă toata casa. Mă îndrept spre dormitorul lor fiind singură că sunt acolo, dar când ajung în fața ușii aud un râs malefic care îmi face pielea de găină. Ce se întâmplă? 

Pun mâna pe clanța ușii dând buzna in cameră. Când am intrat am văzut trupurile părinților mei pe jos, într-o baltă de sânge, lângă ei aflându-se o persoană, a cărui chip nu îl puteam vedea din cauza fumului gros.

-Deci ai venit?!
-C-Cine esti tu? De ce mi-ai omorât părinții? spun cu vocea tremurândă și ochii înlăcrimați. Îmi este deja din ce în ce mai greu să respir din cauza lipsei de oxigen.

-Regina se teme de supușii săi?
-C-Ce? întreb nedumerită.


Și atunci l-am văzut. Ieșind din fum, cu ochii lui demonici și aripile imense. Ce e tipul asta?


-Ce sunt? Asta vrei să afli? Ei bine, spune apropiindu-se încet de mine, sunt exact ca și tine. Sunt un DEMON!
-Dar... încerc să spun, dar vocea mea piere, iar privirea îmi este din ce în ce mai încețoșată.

Despre ce vorbește?

Am început să tușesc fără oprire din cauza fumului inhalat, iar in următoarea secundă am făcut contact cu podeaua rece a camerei. Singurul lucru pe care l-am mai văzut a fost acel „demon" venind spre mine. Gata, aici îmi este sfârșitul. O să mă alătur părinților mei.


***


-Akane! Akane trezește-te! aud o voce masculină care mă strigă în continuu. Încerc să-mi deschid ochii dar imaginea era în ceață. Aștept un minut până îmi revin și îl văd pe Kail în fața ochilor.
-Kail? Ah ce bine. A fost doar un... mă opresc instantaneu când realizez că nu am visat. Pompierii încă încercau să stingă flăcările ce mi-au acaparat casa.


-Akane, ce s-a întâmplat aici? mă întreabă Kail îngrijorat. Il privesc, constatând ca ochii îmi erau înlăcrimați, ceea ce îl face pe Kail să se îngrijoreze și mai tare. Akane?


Am sărit la gatul lui îmbrățișându-l cât de tare am putut.
Asta nu se poate intâmpla. Nu e posibil ca un demon să existe în viața reală. Ei sunt doar o ficțiune și știu asta.

Singurul lucru pe care îl pot face acum este să privesc cum cadravele părinților mei ard în flăcările provocate de acel demon.


***


Nici nu am avut chef să mă duc azi la școala. Toată noaptea am stat și m-am gândit la el. Nu are cum să fie un demon. Când i-am povestit lui Kail ce am văzut mi-a zis că e posibil să-mi fi imaginat totul din cauza lipsei de oxigen, dar știu ce am văzut! Sau așa cred.

Casa mea e scrum, iar acum eu stau la Kail acasă. Părinții lui sunt plecați din tara, bine doar tatăl, mama l-a abandonat. Tatăl sau a fost de acord să stau la ei, deoarece sunt ca și o fiică pentru el, iar eu chiar îl consider ca fiind al doilea tată al meu.

-Încă te mai gândești la ceea ce s-a întâmplat? intră în cameră cu un pahar cu apă pe care îl pune pe noptiera de lângă patul meu.
-Știu ce am văzut! îl lămuresc pe Kail. Nici el nu s-a mai dus la școală azi. A zis că vrea să stea cu mine să se asigure că sunt bine.
-Ești sigură? Nu pare normal ceea ce mi-ai povestit că ai văzut.
-Acum râzi de mine? mă răstesc la el ridicandu-mă in fund. Tocmai tu!
-Nu râd de tine, se apără așezâdun-se pe pat lângă mine, ești prietena mea și țin la tine. Te cunosc de mică, doar că.... se oprește din vorbit, iar eu stau tăcută așteptând să continue.
-Doar că ce? mă uit la el.
-Akane? Ce s-a intâmplat cu pielea ta? întreabă uitându-se insistent la mine, având ochii măriți.
-Ce-i cu ea?
-S-S-a înnegrit.
-Ce? sar ca arsă din pat, alergând spre baie speriată de faptul ca o să-mi văd pielea neagră, cum a zis Kail, și nu o să mai fie palidă, cum este de obicei.

Ajung în fața oglinzii și încep să țip cât mă țin plămânii.

-AKANE? Kail vine după mine la baie îngrijorat.
-Pielea mea! strig cu o voce speriată. Ce s-a întâmplat cu pielea mea?
-Eu să știu? Acum un minut erai bine. Cum s-a întamplat asta?

Continui să mă uit îngrozită în oglindă, când dintr-odată încremenesc. Îmi întorc capul spre Kail și nu îmi vine să cred ce văd în fața ochilor.

Demonul din Umbră [Pauza]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum