Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 30

În fața noastră stă o femeie mult mai în vârstă decât noi două, ce îmi atrage atenția din prima. Culoarea părului este de un albastru strălucitor cu nuanțe de violet, la fel ca și culoarea ochilor, iar pielea acesteia este albă asemeni unei fantome. Aceasta ne zâmbește ușor, făcându-mă să am un sentiment de déjà-vu.

-Este în regulă Rose poți pleca, spune femeia mergând în dreptul blondei.
-Am înțeles Arashi, o ascultă ieșind din cameră și închizând ușa în urma ei.

Aceasta se uită la mine dându-mi fiori pe șira spinării. Zâmbetul ei, felul în care mă privește, până și numele ei, simt că o știu pe femeia aceasta de o viață întreagă, deși este prima dată când mă întâlnesc cu ea.

-Cum te simți draga mea? întreabă scoțându-mă din gândurile mele. Până și vocea ei îmi suna cunoscută.
-Sunt bine, îi răspund murmurând, examinând-o din cap până-n picioare.
-Nu am vrut să ascult conversația dintre voi două, dar vorbeai cam tare, explică oftând ușor. Înțeleg că îți faci griji pentru el, dar...

Îmi ridic mâna în aer, făcându-i semn să se oprească din vorbit, știind prea bine ce avea să-mi spună. O liniște apăsătoare s-a lăsat peste noi, iar eu nu știu ce ar trebui să mai spun, în timp ce ea probabil îmi dă timp să-mi adun curajul pentru a deschide subiectul. Privesc în jos, încercând să-mi fac ordine în gânduri. În minte îmi apar cuvintele lui Mayaku, făcându-mă să mă înfior. Înghit în sec și îmi ridic privirea spre femeia din fața mea, care mă privea răbdătoare în tot acest timp.

-Pot bănui că nu știi motivul pentru care Mayaku l-a ucis pe tata și i-a luat locul, zâmbesc strâmb, neavând nicio așteptare din a privi vreun răspuns de la ea.
-De fapt știu, răspunde făcându-mă să-mi măresc ochii. Este o poveste lungă, continuă nelăsându-mă să scot un cuvânt. Se apropie de mine, prinzându-mă ușor de mâna și trăgându-mă lângă pat ne așezăm amândouă pe marginea lui. Prima dată ar trebui să îți spun despre semnificația semnului de pe mâna ta, îmi prinde mâna într-a ei atingându-mi zona în care am semnul. Acesta este Semnul Regal al familiei voastre, începe atrăgându-mi atenția, cel sau cea care îl poartă va urma să devină noul lider din Akuma. Takeo avea doar cinci ani, iar tu urmai să te naști în curând.

-Puiule, aștepți să se nască surioara ta? întreabă femeia, privindu-și băiatul fericită.
-Da! strigă micuțul Takeo, ridicându-și mâinile în aer. Vreau să o țin în brațe și să mă joc cu ea, afirmă, făcându-i pe cei doi adulți să zâmbească.
-Takeo, se apleacă bărbatul la nivelul micuțului, atrăgându-i atenția. Nu uita că tu ești fratele ei mai mare, deci datoria ta este să ai grijă de ea.
-O să am tată, spune copilul privindu-și tatăl. Nimeni nu o să-mi rănească sora mai mică. E o promisiune!

Pe atunci Takeo era cel ce purta Semnul Regal, fiind moștenit de cel mai puternic copil al regelui. Din păcate, ura lui Mayaku față de fratele său creștea în adâncul inimii sale, umplând-o de invidie și ură față de întreaga familie, iar acea ură s-a îndreptat spre Takeo. Mayaku știa că noul membru al familiei urma să schimbe soarta tuturor, de aceea s-a decis să se folosească de Takeo pentru a-și detrona fratele, întorcându-l împotriva propriei familii.

-Ai vrut să mă vezi unchiule? întreabă băiețelul, ajungând în dreptul unchiului să, ridicându-și capul pentru a-l privi.
-Aș dori să discut ceva cu tine Takeo, spune bărbatul, privind în jos la copil. O să ai ă soră în curând, ești fericit? întreabă afisând un zâmbet fals pe chip. Băiețelul dă fericit din cap, având un zâmbet imens pe chip, imaginându-și deja cum va avea grijă de noul membru al familiei.
-Dar dacă ți-aș spune că sora ta o să-ți ia dreptul la conducere?
-Dreptul la conducere, se bâlbâie micuțul, d-despre ce vorbești? întreabă uitându-se speriat la unchiul său.
-Dragul meu nepot, sunt sigur că știi deja semnificația Semnului Regal, spune barbatul făcându-l pe micuț să dea din cap aprobator. Acesta este al tău acum, dar oricând poate să-ți dispară, iar dacă fata va fi mai puternică decât tine, atunci înainte de nașterea ei tu o să-ți pierzi semnul de pe mână, spune demonul făcându-l pe cel mic să riposteze.
-Nu este adevărat, începe, lovind pământul cu piciorul. Eu sunt mai mare și sunt băiat și eu o să o apăr pe ea, protestează Takeo, nedorind să creadă un cuvânt din ceea ce îi spunea unchiul său. Din păcate, Mayaku știa cum să se joace cu mintea altora, iar micuțul băiat era ușor de influențat, datorită vârstei.
-Bietul meu nepot, își întinde mâna pentru a-i atinge obrazul, dar acesta se dă câțiva pași în spate. Ce naiv ești, râde continuând să-și manipuleze propriul nepot. Fata o să devină noul lider al demonilor, iar tu vei fi uitat și neglijat ta toți, nemaipăsându-i nimănui de tine. Toți o vor iubi doar pe ea, spune privindu-l serios.
-NU ESTE ADEVĂRAT! strigă copilul, vrând să-și facă unchiul să înceteze, dar acesta contiună.
-Dar nu uita, dragul meu nepot, că oricând vei dori răzbunare, eu voi fi mereu aici pentru a te ajuta.