Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 5

Deschid iritată ușa balconului.

-Ce mai vrei?
-Așa îți întâmpini toți musafirii? întreabă pe un ton ironic, rânjind spre mine.
-Spune-mi odată pentru ce ai venit. mă răstesc la el, fiind deja enervată de prezența lui aici. În următoarea secundă scâncesc de durere, asta făcându-l să râdă.
-Te doare?
-Spune-mi odată de ce ai venit aici, Takeo. îi ignor întrebarea, respirând profund pentru a-mi păstra calmul.
-Mi-ai reținut numele, sunt impresionat. Oricum, trecând direct la subiect, am vrut să îți pun o întrebare. se uită la mine așteptând o reacție din parte mea, eu făcându-i semn să continue. Vrei să te antrenezi cu mine, ca să înveți cum să-ți ți semnul sub control și să nu se mai extindă?
-Ce pui la cale? întreb nedumerită, neavând încredere în el. Pufnește și se îndreaptă de spate, apropiindu-se puțin de mine.
-De ce aș pune ceva la cale? mă întreabă amuzat de situație.
-Vrei să mă omori și...
-Stăpânul meu vrea, mă întrerupe pentru a mă corecta. Deci accepți?
-Nu am să cad în plasa ta nicio secundă, îmi ridic privirea și îl privesc în ochi pentru a-i arăta că nu mă intimidează, dar fiind încă nervoasă încă simt cum îmi arde pielea.

Pufnește încă o dată și se îndepărtează, sărind de la balcon și luându-și zborul. Vreau să închid ușa, dar corpul meu paralizează pentru o secundă, reușind să ajung pe podeaua camerei. Vântul rece al nopții ajunge în camera mea, dar nu simt deloc frig. Din potrivă, simt corpul cum îmi arde și am impresia că în orice moment o să mă transform din nou într-un demon. Îmi strâng ochii din cauza durerii, dorindu-mi să înceteze. Dintr-odată simt două brațe care mă înconjoară și mă ridică de pe jos și mă duce către pat. Vreau să-i mulțumesc la Kail pentru ajutor, dar când îmi deschid ochii realizez că nu roșcatul este cel care m-a ajutat.

-Pare că ai nevoie de ajutor. se uită la mine zâmbind, dar nu îmi pot da seama dacă e un zâmbet batjocoritor sau nu. Îl văd pe Takeo cum îmi ia mâna în a lui, iar pe cealaltă și-o pune peste încheietura mâinii, care între timp a devenit neagră. O strânge cu prea multă putere, făcându-mă să icnesc. Noapte bună, prințeso. e ultimul lucru pe care îl aud, urmând ca mai apoi să se facă negru în jurul meu.

***

-Lasă-mă în pace, pleacă de lângă mine! strig cât pot de tare spre el, sperând să mă lase și să nu îmi facă nimic.
-Akane, nici nu am plecat de lângă ușă. chicoti Kail amuzat de situație. Acum, încetează să te mai porți ca un copil și hai pregătește-te. Trebuie să mergem la școală.
-Dar nu vreau să merg la școală. mă plâng, trăgându-mi plapuma peste cap. Îl pot auzi pe roșcat cum oftează și se apropie de mine. În următoarea clipă plapuma mi-a trasă cu putere și aruncată pe podeaua camerei.
-Nu poți lipsi de la școală. spune și mă apucă de mijloc ridicându-mă din pat, reușind să scoată de la mine câte reproșuri, dar și înjurături. Știu că nu vrei să vii din cauza aste, îmi ridică brațul la nivelul ochilor pentru a-mi arăta încheietura, dar îți promit că totul va fi bine de data asta. îmi prinde fața în mâini și se uită în ochii mei. Sunt lângă tine, îmi spune, și mereu voi fi, iar tu știi asta foarte bine. Se apleacă și plasează un pupic la mine pe frunte după care se îndepartează puțin. Dacă nu începi să te pregătești o să ai de aface cu mine, mă amenință, ducându-si mâna spre mijlocul meu, începând să mă gâdile.

-Bine, bine, mă schimb. încep să râd, împingându-l ușor pentru a înceta. Ești enervant, mă plâng, reușind să-l fac să rândă.
-Ca orice frate mai mare, spune și îmi ciufulește părul, urmând ca mai apoi să se îndrepte spre ușă, pentru a mă lăsa să mă schimb. Oftez supărată după ce iese din cameră, nevrând să mai merg la școală și mai ales în starea de față.