Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 26

-A-Akane, îi aud vocea lui Takeo rostindu-mi numele, ca mai apoi să tușească sânge.

Shun se apropie de el prinzându-l de gât și ridicându-l, îl aruncă afară din peșteră, făcându-mă să scap un mic țipă printre buze știind că peștera este la înălțime, iar acum Takeo este în cădere liberă, nefiind în stare să zboare în starea în care este acum. Demonul se apropie de deschizătura peșterii uitându-se în jos pufnind.

-Nu vrei să renunți nici măcar când ști că nu ai nicio șansă, îl aud pe Shun vorbind, făcându-mă să realizez că Takeo s-a prins de stâncă pentru a nu cădea.

Oftez ușurată, dar în următoarea secundă îl văd pe Shun călcând peste mâna brunetului pentru a-l face să-și de-a drumul. În momentul în care aud icnetul de durere al lui Takeo îmi adun ultimele forțe rămase pentru a scoate cuțitul cu care mi-a străpuns mâna din stânca în care este înfipt.
Reușind să fac asta, mi-l scot din mână aruncându-l pe jos, începând alerg cu pași împleticiți spre Shun, luându-l prin surprindere și aruncându-l afară din peșteră. Mă aplec repede, putând să-l prind înainte să alunece și trăgându-l înapoi îl strâng în brațe.

-E-Ești b-bine? întreb bâlbâindu-mă, desprinzându-mă din îmbrățișare.
-A-Akane, spune uitându-se la mâna mea. Trebuie să te lu-lupți cu el, îmi ordonă făcându-mă să-mi măresc ochii. Vreau să protestez, dar mă oprește înainte să apuc să spun ceva. Trebuie să-l omori, își ridică privirea spre mine, având o expresie serioasă. Cuțitul cu care ți-a înjunghiat mâna mai devreme, spune respirând greu, este un cuțit din lavă, este singura armă care ne poate rănii fără să ne putem regenera.

Îmi explică lăsându-și capul să-i alunece la mine pe umăr. Shun își face imediat apariția în fața noastră, iar în ochii lui i se putea citi furia. Mă transform într-un final în demon, trăgându-l pe Takeo de acolo, în momentul în care Shun a încercat să se năpustească asupra noastră. Îl las jos, sprijinindu-l de perete, privindu-l în ochi, ca mai apoi să îmi îndrept atenția spre demonul din fața mea. Cu coada ochiului observ locul în care am aruncat cuțitul, alergând spre el imediat și luându-l de pe jos. Îmi întorc atenția spre el văzându-l cum pufnește amuzat.

-Ce este așa amuzant? îl întreb încuntându-mă la el.
-Faptul că tu chiar crezi că mă poți omorî, răspunde pe un ton superior. Nu ai curajul să faci asta și amândoi știm asta foarte bine, spune răspicat.

Îmi întorc privirea spre Takeo, care îmi spune din priviri că trebuie să o fac, dar dau negativ din cap, dându-mi seama că eu nu o să pot să fac ceva atât de crud. Privirea mea alunecă înapoi la Shun, văzându-l la doar câțiva milimetru depărtare de fața mea. Scap cuțitul din mână în momentul în care mă prinde de gât, împingându-mă în perete, încercând să mă sufoce. Îi prind încheieturile mâinilor încercând să-l fac să-mi dea drumul, dar nu reușesc să-l clintesc din loc.

-Stăpânul Mayaku a vrut să te duc în fața lui vie ca să te poată ucide chiar el, îmi spune privindu-mă în ochi, fără să aibă vreo expresie facială, dar cred că va trebui să-i spun că am făcut toată treaba în locul lui.

Mă trage mai aproape de el doar pentru a mă împinge înapoi în perete, făcându-mă să scâncesc de durere, dându-i drumul la mâini. Îmi prinde umerii și mă aruncă în direcția cascadei, cât mai aproape de intrare. Tot corpul îmi este înțepenit în momentul impactului cu podeaua peșterii, gemând de durere. Îl privesc venind spre mine amenințător, făcându-mă să-mi închid ochii de frică, așteptând să fiu omorâtă de el imediat cum ajunge în dreptul meu.