Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 11

Intru încet în cameră văzându-l pe Kail la el în pat, stând băgat sub pătură, dormind liniștit. Chiar și așa eu nu mă pot calma știind că roșcatul niciodată nu doarme până târziu în timpul școlii. Mă apropii cu pași lenți de el, dându-i cu grijă pătura la o parte pentru a-i examina trupul. La prima vedere pare să fie înregulă, fără nici o rană, vânătaie sau zgârietură.

-Akane, ce faci? tresar la auzul vocii lui, lăsând plapuma să-mi cadă din mână. Mă uit la fața somnoroasă a roșcatului, neștiind ce să îi răspund. Nu îi pot spune descpre vis, deoarece și-ar face și mai multe griji în privința mea.
-Eu doar am vrut să, încept în speranța că o să îmi apară în minte o minciună, știu de ce nu te-ai pregătit pentru școală. spun un adevăr doar pe jumătate, încercând să par stăpână pe situație.
-Akane, spune oftând ridicându-se în fund pentru a se sprijini de tăblia patului, e sâmbătă azi nu avem școală. spune râzând de expresia mea șocată când realizez că este weekend astăzi. Dar, continuă întinzându-se pentru a se dezmorți, mă bucur să văd că ești așa matinală, dar data viitoare, te rog încearcă să te trezești dimineața în timpul școlii, nu sâmbăta când nu avem școală, bine?

Dau afirmativ din cap întorcându-mă pe călcăie și îndreptându-mă spre ușă, pentru a-l lăsa pe Kail să doarmă în continuare. În schimb mie mi-a trecut somnul de mult așa că mă duc spre baie pentru a mă spăl. După ce mă îmbrac merg din nou în bucătărie pentru mânca. Deschid ușa frigiderului luându-mi trei ouă pentru omletă.

-Bună dimineața. tresar când închid ușa frigiderului și îl văd stând lângă mine, reușind să scap un ou din mână. Poate nu ar trebui să umbli cu ceva așa fragil dacă ști că o să îl spargi. continuă cu un zâmbet pe față dându-se câțiva pași în spate pentru a nu călca în gălbenușul oului.
-Nu aș fi făcut asta dacă nu ai fi apărut dintr-odată. mă uit urât la el în timp ce pun celelalte ouă înapoi în frigider până curăț mizeria făcută. Ce faci aici Takeo?
-Am venit doar să văd dacă ai dormit bine. își încrucișează mâinile la piept zâmbind în colțul gurii.
-Din vina ta am avut acel vis? exclam surprinsă, arărând cu degetul spre el. Cine era acel demon, dar mai ales cine era femeia? întreb devenind iritată, apropiindu-mă de el, bine-nțeles, ocolind oul de pe jos.
-Cât de multe întrebări într-o dimineață de sâmbătă, chicotește. Eu credeam că oamenii dorm sâmbăta la ora asta, se îndepărtează de mine mergând spre masă și așezând-se la ea.
-Eu nu sunt om, îi reamintesc acest detaliu pe care sunt sigură că nu l-a uitat, făcându-l să rândă, Ieși afară din casă, acum! mă răstesc la el fiind sătulă de prezența lui.
-Se pare ca te-ai trezit morocănoasă în dimineața asta, se ridică de la masă și se îndreaptă spre ușa de la intrare. Se pare că nu mai vrei să aflii cine erau acei demoni. îl aud spunând înainte să închidă ușa și să plece.

Stau o clipă pentru a procesa ceea ce tocmai mi-a spus, realizând că el chiar m-ar fi lămurit, și nu se juca doar cu mine. Oftez resemneată, adunând cojile de pe jos, ca mai apoi să aduc mopul pentru a spăla urma de ou. Din fericire am reușit să termin de curățat chiar înainte să intre Kail în bucătărie.

-Bună dimineața, îi spun așezându-mă la masă, ai dormitbine?
-Adică după ce m-ai trezit tu? chicotește așezându-se în fața mea, făcându-mă să mă înroșesc, murmurând un „scuze" slab. Este înregulă. Am dormit bine, dar chiar am fost surprins să te văd trează așa dimineață și înaintea mea, exclamă începând să râdă, aducându-mi zâmbetul pe buze. Nu uita că i-a promis la Yuki că mergi cu ea să-și cumpere o rochie. îmi reamintește făcându-mă să oftez. I-ai promis, mă mustrează când îmi vede fața.