Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 25

Vreau să mai arunc încă o piatră, dar brusc se aude un zgomot venind din spatele nostru, făcându-ne pe amândoi să ne întoarcem pentru a vedea de unde vine, dar nu vedem nimic. Takeo se transformă în demon, doar ca în următoarea secundă să se ridice brusc.

-Trebuie să plecăm, spune prinzându-mă de mână și ridicându-mă. Simt prezența altui demon, îmi explică când îmi vede expresia nedumerită.
-Credeam că Onna a blocat toți demonii în Akuma, spun speriată de ce s-ar putea întâmplat în continuare.
-Nu știu cum au scăpat, mărturisește îngijorat, dar asta înseamnă că Mayaku ar putea fi prin preajmă și el.

Devin și mai panicată la gândul că putem fi prinși de el aici, fără apărare. Îl trag pe Takeo spre cabană, vrând să plecăm cât mai repede, dar acesta mă oprește brusc trăgându-mă înapoi. Mă uit la el nedumerită, dar acesta doar îmi face semn să mă uit în sus. Îmi ridic privirea, mărindu-mi ochii când văd un nor de fum înălțându-se spre cer, semn că cineva a dat foc cabanei.

-Ce facem acum? întreb speriată, știind că putem fi găsiți în orice secundă.

Îmi întorc privirea spre Takeo așteptând un răspuns, în schimb el mă ia pe sus și zboară pe partea cealată a iazului. Lăsându-mă înapoi jos îmi prinde mâna și mă trage după el prin pădure.

-De ce nu zburăm? întreb nedumerită, știind că ar fi mult mai ușor pentru noi.
-Copacii îl pot împiedica cât de cât să ne ajungă din urmă, explică mărind puțin viteza, dar în aer nu este niciun obstacol care să-i stea în cale.

Dau din cap în semn că înțeleg și continuăm să alergăm cât de repede putem. Takeo se uită în spate pentru a se asigura că nu este nimeni în urma noastră, când se oprește brusc și își întoarce capul spre dreapta. Mă uit în aceeași direcție, văzând un demon cum iese de după un copac, făcându-l pe Takeo să mă tragă în spatele lui pentru a mă aproteja. În mementul în care demonul și-a arătat fașa, mână lui Takeo o strânge pe a mea puțin cam prea tare, iar corpul lui devine încordat și rigid.

-T-Tu? se bâlbâie, fiind surprins de prezența demonului care ne urmărea, făcându-mă să cred că se cunosc.
-Mă bucur să te revăd Takeo, spuse demonul încruntându-se, confirmându-mi bănuiala.
-El cine e? întreb în șoaptă, dar realizez că și celălalt demon mă poate auzi cu ușurință.
-El... începe cu frică în glas, stângându-mi mâna și mai tare. El este cel mai bun prieten al meu din copilărie, spune făcându-mă să-mi măresc ochii de uimire. Shun, continuă prezentându-mi-l pe prietenul său de demult și dușmanul nostru actual.
-Sunt surprins că îți amintești de mine, începe Shun uitându-se la noi fără să afișeze vreo expresie pe chip.

O liniște apăsătoare s-a așternut peste noi, niciunul dintre băieți nemaispunând nimic. Așteptam ca Takeo să spună ceva, dar el doar se uită speriat spre Shun, neștiind ce să facă.

-De ce faci asta? întreabă demonul de lângă mine, uitându-se spre prietenul lui cu o privire ce denotă trădarea.
-Tu de ce o aperi? îi răspunde cu o altă întrebare zâmbind drăcește spre el. Privirea mi se mută pe chipul lui Takeo așteptând un răspuns care nu mai vine. În schimb, acesta înghite în sec, lăsându-și privirea în pământ. Toți demonii au știu că o să-l trădezi pe Mayaku, continuă atrăgându-ne amândurora atenția. Toți știu că....
-Termină odată Shun! se răsti la el oprindu-l din a mai continua ce avea de spus. Nu vreau să mă lupt cu tine, nu vreau să ne luptăm, imploră Takeo uitându-se cu disperare spre amicul său.
-Păcat, spune cu capul ușor înclinat, făcându-mă să mă cutremur. În următoarea clipă se avântă spre noi doi, lovindu-l pe Takeo drept în stomac aruncându-l în spate prin tunchiul a trei copaci.
-De ce faci asta? mă aud vorbind, privind spre locul în care a zburat brunetul. De ce îi faci așa ceva lui Takeo? îmi întorc privirea spre demonul din fața mea. Credeam că este prietenul tău, spun cu lacrimi în colțul ochilor, încercând din răsputeri să nu plâng, pentru a nu-i da satisfacție monstrului acesta.
-Era prietenul meu, se uită spre mine cu ochi goi, dar acum noi îl servim doar pe stăpânul Mayaku, iar dacă l-a trădat pe stăpân, face o pauză scurtă privind în jos pentru câteva secunde, ESTE DUȘMANUL MEU! strifă ridicându-și capul, făcându-mă să tresar și să mă dau câțiva pași în spate. Vine spre mine vrând să mă lovească, dar atacul lui a fost blocat de Takeo, care și-a revenit între timp. I-a strâns pumnul pentru a nu-l lăsa să scape și l-a lovit în față, dându-i la final un picior în stomac și aruncându-l de lângă noi. În următoarea secundă Takeo mă prinde de mână trăgându-mă spre ieșirea din pădure.

-U-Unde mergem? întreb nedumerită.
-Nu o să se lupte cu noi dacă este printre oameni, mă lămurește, lunându-mă în brațe, începând să zboare cu viteză.
-De ce ești atât de sigur de asta? întreb cu o urmă de îndoială în glas.
-O regulă făcută de demoni acum mii de ani ne împiedică să facem asta. Oamenii nu au voie să știe de existența noastră, explică uitându-se pentru o secundă la mine. Cei care află vor fi uciși, continuă făcându-mă să mă cutremur. Am făcut o excepție pentru el pentru că îți este prieten, dar nimeni nu trebuie să afle, spune referindu-se la roșcat, făcându-mă să îi fiu recunoscătoare că a încălcat o regulă pentru mine. Dacă sunt prea mulți oameni uciși va fi o problemă pentru demoni, de aceea nu ne va ataca, termină de explicat.

Mă uit la el vrâd să îl întreb motivul pentru care mortea oamenilor este o problemă pentru noi, dar decid că nu este momentul potrivit pentru așa ceva. Takeo mă mai privește odată, văzându-mi expresia îngândurată.

-Vrei să afli motivul? întreabă dându-și seama ce se află în capul meu. Noi ne hrănim cu furia și ura oamenilor, își continuă explicațiile făcându-mă să-mi măresc ochii. Tu în toți anii aceștia nu ai supraviețuit datorită mâncării, ci datorită furiei sau a urii din lumea oamenilor. Te hrăneai cu ea chiar dacă nu știai asta, îmi spune zâmbindu-mi trist. Este o regulă impusă în urma războaielor dintre demoni și îngeri, continuă văzând că nu spun nimic. Înainte demonii se hrăneau direct cu oameni, dar asta aproape a dus spre dispariția rasei umane, ceea ce i-a înfuriat pe îngeri, pornind un război. Acesta a fost armistițiul pentru încheierea lui, termină de explicat, lăsându-mă tăcută și îngândurată.

Privesc înainte pentru a vedea marginea orașului ceea ce înseamnă că suntem foarte aproape să fim salvați, ironic chiar de oameni. Oftez ușurată, dar inima îmi sare peste câteva bătăi când simt că sunt smulsă brusc și cu brutalitate din brațele lui Takeo.

-AKANE! îl aud pe Takeo strigându-mă, privind spre mine.

Când mă uit în sus îl văd pe Shun uitându-se la mine cu ură, ținându-mă doar de încheietura mâinii, făcându-mă să scâncesc de durere. Încep să mă agit în încercarea de a-l face să-mi dea drumul, dar asta îl face doar să mă strângă și mai tare.

-Dacă te mai zbați mult îți dau drumul, mă amenință, și știu că nu vei fi în stare să zbori, ești prea speriată, continuă râzând în batjocură.
-De ce faci asta? întreb uitându-mă în sus la el.
-Treaba mea este să te duc la stăpânul Mayaku, răspunde direct fără pic de sentiment.
-Mayaku nu e stăpânul tău, țip la el nervoasă, dar mă calmez imediat. Te rog, îl pot învinge, încerc să îl conving, pot scăpa Akuma de parazitul ăla, te rog, mă milogesc în speranța că îl pot convinge să ne ajute.

Nu mai spune nimic, doar mărește viteza când vede că Takeo îl ajunge din urmă. Amândoi zboară cu mare viteză, iar mie îmi este din ce în ce mai frică, legănându-mă într-o parte și-n alta. Friga mi se răspândește în tot corpul, atunci când observ că ne apropiem tot mai mult de peștera ce duce în Akuma. Shun mă azvârle dintr-odată înăuntrul peșterii, aproape de locul în care se află cascda, intrând la rândul lui în peșteră. Se apropie amenințător de mine, făcându-mă să mă ridic și să mă dau în spate.

-Las-o! se aude o voce cunoscută care mă face să oftez ușurată. Takeo stătea la intrarea în peșteră, în spatele lui Shun.
-Ai făcut o mare greșeală urmărindu-mă, îl amenință demonul, întorcându-se spre el. Chiar crezi că mă poți învinge? întreabă începând să râdă. Mereu am fost mai puternic decât tine.

Se năpustește asupra lui Takeo prinzându-l de gât și aruncându-l în peretele peșterii. Vreau să alerg spre el pentru a-l ajuta să se ridice, dar în fața mea apare Shun, făcându-mă să tresar și să mă opresc brusc. Începe să zâmbească mândru de efectul pe care îl are asupra mea. Se apropie de mine, împingându-mă în peretele opus lui Takeo, ridicându-mi o mână deasupra capului și băgându-mi un cuțit prin palmă, reușind să străpungă zidul. Strig de durere începând să mă agit, dar sunt imobilizată complet, simțind cum toată puterea mi se scurge din corp.

-Acum fi cuminte și stai aici, îmi ordonă ca și cum aș fi un câine.

Se îndepărtează de mine mergând din nou spre Takeo, începând amândoi o luptă. Îi privesc neputincioasă, constatând că Shun avea dreptate când zicea că este mai puternic decât Takeo, care este azvârlit în toate direcțiile, nemaiputând să se țină pe picioare. Mă uit corpul neputincios al brunetului, neștiind cum ar trebui să-l ajut în momentul de față.