Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 24

Își desface aripile, iar pentru o secundă am crezut că își va lua zborul, dar se începe să meargă, făcându-i pe ceilalți demoni care erau acolo să-l observe și să fugă din calea lui. nu pentru a-si lua zborul ci ca toti ceilalti demoni sa il observe si sa se dea din calea lui. Urmărindu-l îl văd că se îndreaptă spre o peșteră oprindu-se în fața ei întorcându-se spre Akuma pentru ultima dată, ca mai apoi să intre în peșteră. Mă duc după el, ajungând la o cascadă, dar nu-l mai văd pe Takeo, iar alte ieșiri nu mai văd. Mă apropii de cascadă, putând vedea o siluetă în spatele acesteia, care mă face să-mi dau seama că este ceva în spatele ei. Trec pe partea cealaltă observând că mă aflu în exact aceeași peșteră în care m-am trezit subit și în care am vorbit acum ceva timp cu Onna. Cascada doar ascunde intrarea în Akuma.

Îl văd pe Takeo mergând spre ieșirea din peșteră, făcându-mă să alerg după el. În momentul în care ajung afară brusc sunt trasă înapoi, reușind pentru o fracțiune de secundă să-l văd pe Takeo zburând spre lumea oamenilor.

Îmi deschid ochii brusc, ridicându-mă în fund. Takeo era lângă patul meu, pe un scaun privindu-mă cu o expresie neutră pe chip. Fac contact vizual cu el pentru câteva secunde, după care se ridică de pe scaun rupând tăcerea dintre noi.

-Ai avut un alt vis?

Dau din cap aprobator, așteptând să mai spună ceva, dar spre surprinderea mea doar tace și iese din cameră. Vreau să mă ridic din pat, dar în momentul în care mă mișc simt o durere în tot corpul, care mă face să mă opresc. Observ că trupul meu este plin de bandaje, amintindu-mi de antrenamentul intens de ieri și de toate rănile pe care le-am avut doar din cauza lecției despre zbor. Îmi îndrept atenția spre ușa când o aud că se deschide și îl văd pe demon că intră în cameră cu o tavă cu mâncare, pe care mi-o pune în brațe, ca mai apoi să se așeze înapoi pe scaun.

-Cum te simți? întreabă dându-mi o șuviță de păr după ureche.
-Mă doare puțin corpul, dar voi fi bine, îi spun privindu-mi bandajele. Îți mulțumesc, continui, pentru că ai avut grijă de rănile mele și le-ai bandajat. Când ne antrenăm din nou? insist pe tema asta, vrând să mă mișc repede ca să fiu pregătită.
-Astăzi nu, chicotește începând să mă hrănească, atunci când observă că nu mă ating de mâncare. Vreau să protestez pe tema pauzei pe care o facem, dar mă oprește. În primul rând, începe uitându-se serios la mine, ești rănită.
-Asta nu mă va opri, îl întrerup nervoasă.
-Nu ar trebui să te fortezi, insistă. Demonii pot să se regenereze imediat după ce sunt răniți, dar tu încă ai răni pe corp, iar asta mă face să cred că ceva îți împiedică regenerarea, îmi explică făcându-mă să mă încrunt. Nu știu ce ar putea fi, deși m-am gândit la asta toată noaptea, dar voi afla, mă liniștește ducându-mi mâncarea la gură. În al doilea rând, ieri te-ai descurcat foarte bine la antrenament și sunt sigur că așa o să fie și de acum înainte, deci nu este vreo problemă dacă luăm pauze din când în când.
-Bine, îi ascult sfatul, știind că probabil are dreptate. Atunci ce facem o să facem astăzi? continui ridicând o sprânceană. Nu vreau să stau în pat toată ziua.
-Ce ai vrea să facem? oftează uitându-se la mine așteptând un răspuns.

Stau puțin pe gânduri, încercând să găsesc o activitate pe care o putem face noi doi aici în pădure. Cu ceilalți prieteni puteam ieși în oras, la un suc sau la fotbal, dar aici în pădure cu el, nu îmi dau seama ce aș putea face. Brusc în minte îmi apare roșcatul, făcându-mă să mă întreb ce face sau cum se simte după toate câte s-au întâmplat între noi. Aș vrea să pot să mă duc să-l văd, dar probabil că Takeo nu m-ar lăsa să-l văd.

-Vrei să mergi la el? sparge tăcerea dintr-odată luându-mă prin surprindere.
-C-Ce? încep să mă bâlbâi speriată, fiind sigură că am reușit să-mi opresc gândurile din a mai ajunge la el.
-Nu trebuie să îți umblu prin minte ca să știu ce gândești, îmi explică oftând ușor. Îmi dau seama după privirea ta Akane, continuă privindu-mă în ochi. Vrei să-l vezi, să știi ce face și că este bine.