Demonul din Umbră [Pauza]

Capitolul 19

-Maaaaaamiiiiii! strigă micuța Akane, alergând în viteză spre mama ei. Pot să mă duc afară cu fratele Kail? întreabă fetița uitându-se spre femeie cu ochișori de cățeluș.
-Roagă-l pe tatăl tău să vă ducă, îi răspunde mângâindu-i creștetul capului.
-Tati, tati! strigă din nou, de data asta mergând spre tatăl său, care auzise conversația și luându-o pe fetiță în brațe o duse spre locul ei preferat în care își putea întâlni cel mai bun prieten. Frate Kaiiilllll!
-Sunt aici surioară, îi răspunse micuțul roșcat, luând-o pe detiță în brațe. Să mergem să ne jucăm.

-Mami, când o să-mi pot vedea sora? întrebă micuțul demon uitându-se la chipul memei sale. Vreau să o văd și să o țin în brațe, mărturisi băiețelul, gândindu-se la sora lui mai mică.
-Stiu puiule, dar nu poți, îi mărturisi femeia. Ai răbdare, o să ai ocazia să o vezi în curând.

E întuneric în jurul meu, iar tot ceea ce aud sunt vocile acestor persoane cum răsună din toate părțile, acoperindu-se una pe alta, fiindu-mi destul de greu să le desting una de cealaltă. Cine sunt aceste persoane? Vocea aceea de fetiță, îmi este atât de cunoscută, fetița aceea sunt eu, dar eu sunt aici. Dacă sunt aici de ce sunt acolo?

-Când o să-mi pot vedea sora?

Acea vocea îmi pare foarte familiară, am mai auzit-o undeva. Sora lui, vrea să o vadă. Dar cine este el și cine este sora lui?

-TAKEO! mă aud strigându-i numele când mă trezesc brusc din somn. Mă uit nedumerită prin cameră văzând că mă aflu doar eu aici și nimeni altcineva. Privesc spre fereastră observând întunericul de afară, ceea ce înseamnă că este încă noapte. Am o durere cumplită de cap, simțind că o să-mi explodeze în orice secundă, iar corpul mi-l simt rigid și greu, parcă ar fi făcut din beton. Îmi dau plapuma la o parte, ridicându-mă cu greu din pat și legănându-mă merg spre fereastră, privind cerul luminat de luna plină ce stă în mijlocul cerului. „Ce mi s-a întâmplat?" mă întreb încercând să îmi amintesc evenimentele de astăzi.

Îl privesc în ochi, putând să spun că răspunsul meu l-a enervat mai tare decât era deja. Vreau să-i mai zic ceva, dar simt dintr-odată o durere imensă în stomac ce mă face să îmi arcuiesc spatele, simțindu-mi tot corpul paralizat de durere. În următoarele secunde realizez că Takeo este cauza durerii mele, lovindu-mă în stomac în clipa în care eu nu am fost atentă. Dintr-odată încep să tușesc sânge, împrăștiindu-l pe poadeaua camerei mele, formând o mică baltă. Mă uit spre el, dar vederea începe trepatat să mi se încețoșeze.

Îmi las privirea în jos amintindu-mi discuțiile pe care le-am avut cu el, fiecare frază, fiecare gest făcut de el, fiecare cuvând pe care l-a rostit cu atâta ușurință, complet lipsit de orice sentiment uman,

-Demonii nu știu ce e aia tristețea, doar ura și setea de sânge le putem simți.

-Doar ura și setea de sânge... le putem sim-ți, șoptesc închizându-mi ochii.

Mă lipesc de ușa balconului, alunecând în jos, până când corpul meu face contact cu podeaua rece a camerei, lăsându-mi lacrimile să îmi inunde fața. „Eu nu vreau o viață ca asta." îmi repet continuu în gând, dând din cap negativ iar și iar și iar. „Eu nu vreau o viață ca asta. Nu vreau. Nu..."

***

Mă trezesc întinsă pe jos cu o durere mare în corp și cu spatele înțepenit datorită podelei dure pe care am adormit. Încerc să mă sprijin de ușa balconului pentru a mă ridica de pe jos, simțind imediat cum un val de amețeală pune stăpânire pe mine. Închid ochii și îmi las capul pe spate așteptând să îmi revin puțin, pentru a putea să mă îndrept spre baie. Ajunsă acolo într-un final mă uit în oglindă observându-mi părul răvășit ce îmi cade peste ochi, cearcănele îmi sunt destul de vizibilecare, iar ochii roșii sunt și ei destul de evidenți. Buzele le am uscate și crăpate, iar pielea mult prea albă mă face să arăt ca și cum aș fi o fantomă. Deschid robinetul pentru a-mi daă cu puțină apă rece pe față, în speranța că o să mă facă să mă simt mai revigorată, dar nu mă ajută cu nimic. Mă îndrept spre pat cu gândul de a dormi la loc, vrând să scap de senzația de greață pe care o am.