Dincolo de copaci

Prolog - Ȋn urmǎ cu 15 ani

La media: Maître Gims - Changer

         Cei doi bǎrbați stǎteau unul ȋn fața celuilalt și se priveau cu urǎ. Amȃndoi aveau o staturǎ impozantǎ, erau ȋmbrǎcați ȋn haine scumpe și erau supravegheați cu atenție de alți doi bǎrbați care păreau puțin mai retrași.

          — Ai sǎ mi-o plǎtești, Smithson! Am avut ȋncredere ȋn tine... Rony ți-a fost cel mai bun prieten! mugi bǎrbatul cu pǎr cǎrunt, apropiindu-se amenințǎtor de cel mai tȃnǎr, în ciuda diferenţei vizibile de vârstă.

           Smithson îl înfruntă cu priviri arogante pe celălalt şi îl măsură dispreţuitor. Bătrânul tremura de nervi şi se învineţise în jurul gurii. Părea că este în pragul unei crize.

          — Nu ai ce sǎ-mi faci, Richard, asta e lumea afacerilor. Peștii mari ȋi ȋnghit pe cei mici. Trebuia sǎ nu te ȋncrezi atȃt de ușor și sǎ-ți iei mǎsuri, iar Rony a plecat de mult dintre noi! rȃse batjocoritor Smithson, apoi ȋi ȋntoarse spatele ȋndreptȃndu-se spre mașina neagrǎ ȋn dreptul cǎreia se afla asistentul sǎu.

          — Thomas, ai grijǎ sǎ completeze actele acelea ȋn cel mai scurt timp și sǎ evacueze firma! mai adǎugǎ el ȋnainte sǎ urce ȋn mașinǎ pe ușa din spatele șoferului.

          Ȋn timp ce Thomas se îndrepta spre bǎrbatul care privea în jos cu un aer înfrânt, mașina cea neagrǎ demară cu un scrȃșnet ascuțit de roți.

            Bătrânul rămăsese uitându-se în gol spre locul unde fusese mai înainte maşina lui Smithson, în timp ce buzele lui murmurau un blestem sau o rugăciune. Thomas avea un auz fin, aşa că nu îi fu greu să audă spusele lui Richard.

           — Ȋmi pare rǎu, Rony! Tatǎl tǎu n-a putut sǎ aibǎ grijǎ de afacerea ta, așa cum ți-a promis. Nu știu ce sǎ fac, nu știu ce va face, ce se va alege de Christine... E atȃt de micǎ și nu mai are pe nimeni decȃt pe mine. Dǎ-ne un semn, de-acolo unde te afli și salveazǎ-ți tatǎl și fiica.

            Richard ȋși ascunse fața ȋn pumni, iar umerii sǎi se scuturau necontrolat.

         — Domnule... Asistentul lui Smithson ȋl privi cu oarecare milǎ și ȋi ȋntinse un plic mare alb. Aici sunt actele de cedare a proprietǎților și a afacerii. Au fost ȋntocmite de firma noastrǎ de avocaturǎ. Nu trebuie decȃt sǎ le semnați, apoi datoriile dumneavoastrǎ cǎtre Smithson Corporation vor fi stinse. Nu veți mai fi amenințat cu ȋnchisoarea pentru deturnarea fondurilor, a mai continuat el.

          Richard ȋl privi cu un aer rǎtǎcit și apoi plecǎ ochii spre plicul alb din mȃna lui Thomas. Un timp pǎru cǎ nu ȋnțelege ce se întâmplǎ. Ȋn cele din urmǎ, luǎ plicul, ȋl deschise și scoase din el mai multe file acoperite cu scris mărunt și cu diferite ștampile.

          — Aici, domnule! Trebuie sǎ semnați pe linia punctatǎ! îi arătă Thomas, apoi ȋi ȋntinse un stilou negru.

          Bătrânul ȋl luǎ cu mȃna tremurȃndǎ şi, dupǎ o scurtǎ ezitare, semnǎ pe locul indicat de asistentul dușmanului sǎu și ȋși lǎsǎ apoi brațul ȋn jos ca și cum ar fi pus cineva pe el o greutate mult prea mare. Stiloul ȋi căzu din pumn și el rămase neclintit, privindu-l curios cum se rostogolea pe șoseaua aflatǎ ȋn pantǎ.

           Dupǎ ce analizǎ semnǎtura de pe acte, Thomas le introduse cu grijǎ ȋnapoi ȋn plicul cel alb, apoi se aplecǎ și culese stiloul care se oprise ȋn dreptul piciorului sǎu. Ȋl salutǎ scurt pe Richard și se ȋndreptǎ spre cea de-a doua mașinǎ, parcatǎ puțin mai ȋncolo. Ȋl mai privi o clipǎ pe bǎrbatul al cǎrui pǎr alb flutura ȋn bǎtaia vȃntului care se pornise brusc. Cȃțiva stropi reci de ploaie se grǎbirǎ sǎ cadǎ prevestind furtuna care stǎtea sǎ ȋnceapǎ. Pe Thomas ȋl trecu un fior și se grǎbi sǎ urce ȋn mașinǎ. Demarǎ și ocoli statuia nemișcatǎ a lui Richard. Porni ștergǎtoarele pentru a ȋndepǎrta stropii de ploaie care udau tot mai mult parbrizul, apoi apǎsǎ butonul de cǎldurǎ. Se uitǎ ȋn spate, prin oglinda retrovizoare, dar nu-l mai zǎri pe Richard. Probabil cǎ a plecat, se gȃndi Thomas ȋn timp ce dǎdea drumul radioului pentru a asculta știrile. Cȃnd conducea, erau singurele momente pe care le avea ca sǎ mai afle ce este ȋn lume.