La media: Maître Gims - Changer
Cei doi bǎrbați stǎteau unul ȋn fața celuilalt și se priveau cu urǎ. Amȃndoi aveau o staturǎ impozantǎ, erau ȋmbrǎcați ȋn haine scumpe și erau supravegheați cu atenție de alți doi bǎrbați care păreau puțin mai retrași.
— Ai sǎ mi-o plǎtești, Smithson! Am avut ȋncredere ȋn tine... Rony ți-a fost cel mai bun prieten! mugi bǎrbatul cu pǎr cǎrunt, apropiindu-se amenințǎtor de cel mai tȃnǎr, în ciuda diferenţei vizibile de vârstă.
Smithson îl înfruntă cu priviri arogante pe celălalt şi îl măsură dispreţuitor. Bătrânul tremura de nervi şi se învineţise în jurul gurii. Părea că este în pragul unei crize.
— Nu ai ce sǎ-mi faci, Richard, asta e lumea afacerilor. Peștii mari ȋi ȋnghit pe cei mici. Trebuia sǎ nu te ȋncrezi atȃt de ușor și sǎ-ți iei mǎsuri, iar Rony a plecat de mult dintre noi! rȃse batjocoritor Smithson, apoi ȋi ȋntoarse spatele ȋndreptȃndu-se spre mașina neagrǎ ȋn dreptul cǎreia se afla asistentul sǎu.
—Thomas, ai grijǎ sǎ completeze actele acelea ȋn cel mai scurt timp și sǎ evacueze firma! mai adǎugǎ el ȋnainte sǎ urce ȋn mașinǎ pe ușa din spatele șoferului.
Ȋn timp ce Thomas se ȋndrepta spre bǎrbatul care privea ȋn jos cu un aer ȋnfrȃnt, mașina cea neagrǎ a demarat cu un scrȃșnet ascuțit de roți.
Bătrânul rămăsese uitându-se în gol spre locul unde fusese mai înainte maşina lui Smithson, în timp ce buzele lui murmurau un blestem sau o rugăciune. Thomas avea un auz fin, aşa că nu i-a fost greu să audă spusele lui Richard.
— Ȋmi pare rǎu, Rony! Tatǎl tǎu n-a putut sǎ aibǎ grijǎ de afacerea ta, așa cum ți-a promis. Nu știu ce sǎ fac, nu știu ce va face, ce se va alege de Christine... E atȃt de micǎ și nu mai are pe nimeni decȃt pe mine. Dǎ-ne un semn, de-acolo unde te afli și salveazǎ-ți tatǎl și fiica.
Richard ȋși ascunse fața ȋn pumni, iar umerii sǎi se scuturau necontrolat.
— Domnule... Asistentul lui Smithson ȋl privi cu oarecare milǎ și ȋi ȋntinse un plic mare alb. Aici sunt actele de cedare a proprietǎților și a afacerii. Au fost ȋntocmite de firma noastrǎ de avocaturǎ. Nu trebuie decȃt sǎ le semnați, apoi datoriile dumneavoastrǎ cǎtre Smithson Corporation vor fi stinse. Nu veți mai fi amenințat cu ȋnchisoarea pentru deturnarea fondurilor, a mai continuat el.
Richard ȋl privi cu un aer rǎtǎcit și apoi plecǎ ochii spre plicul alb din mȃna lui Thomas. Un timp pǎru cǎ nu ȋnțeleage ce se ȋntȃmplǎ. Ȋn cele din urmǎ, luǎ plicul, ȋl deschise și scoase din el mai multe file acoperite cu scris mărunt și cu diferite ștampile.
— Aici, domnule! Trebuie sǎ semnați pe linia punctatǎ! îi arătă Thomas, apoi ȋi ȋntinse un stilou negru.
Bătrânul ȋl luǎ cu mȃna tremurȃndǎ şi, dupǎ o scurtǎ ezitare, semnǎ pe locul indicat de asistentul dușmanului sǎu și ȋși lǎsǎ apoi brațul ȋn jos ca și cum ar fi pus cineva pe el o greutate mult prea mare. Stiloul ȋi căzu din pumn și el rămase neclintit, privindu-l curios cum se rostogolea pe șoseaua aflatǎ ȋn pantǎ.
Dupǎ ce analizǎ semnǎtura de pe acte, Thomas le introduse cu grijǎ ȋnapoi ȋn plicul cel alb, apoi se aplecǎ și culese stiloul care se oprise ȋn dreptul piciorului sǎu. Ȋl salutǎ scurt pe Richard și se ȋndreptǎ spre cea de-a doua mașinǎ, parcatǎ puțin mai ȋncolo. Ȋl mai privi o clipǎ pe bǎrbatul al cǎrui pǎr alb flutura ȋn bǎtaia vȃntului care se pornise brusc. Cȃțiva stropi reci de ploaie se grǎbirǎ sǎ cadǎ prevestind furtuna care stǎtea sǎ ȋnceapǎ. Pe Thomas ȋl trecu un fior și se grǎbi sǎ urce ȋn mașinǎ. Demarǎ și ocoli statuia nemișcatǎ a lui Richard. Porni ștergǎtoarele pentru a ȋndepǎrta stropii de ploaie care udau tot mai mult parbrizul, apoi apǎsǎ butonul de cǎldurǎ. Se uitǎ ȋn spate, prin oglinda retrovizoare, dar nu-l mai zǎri pe Richard. Probabil cǎ a plecat, se gȃndi Thomas ȋn timp ce dǎdea drumul radioului pentru a asculta știrile. Cȃnd conducea, erau singurele momente pe care le avea ca sǎ mai afle ce este ȋn lume.
Timpul sǎu liber era inexistent de mai bine de trei ani de cȃnd se angajase la Smithson Corporation și devenise mȃna dreaptǎ a lui Aaron Smithson. Cȃnd absolvise facultatea ca șef de promoție, Thomas spera sǎ lucreze la o firmǎ renumitǎ ȋn care sǎ-și etaleze cunoștințele și sǎ-și testeze abilitǎțile. Aaron Smithson, președintele Smithson Corporation, avea nevoie de un asistent de ȋncredere, capabil sǎ-i preia o parte din responsabilitǎți. Dintre zecile de candidați care s-au prezentat la interviu, Thomas a reușit sǎ-l impresioneze pe Smithson prin stǎpȃnirea de sine și capacitatea de a parcurge orice test fǎrǎ sǎ greșeascǎ, aparent, cu multǎ lejeritate. Dupǎ ce a fost angajat, Thomas s-a dovedit extrem de capabil, ȋntrecȃnd cu mult așteptǎrile lui Aaron.
Acesta i-a ȋncredințat tot mai multe sarcini, unele deosebit de dificile prin faptul cǎ ajungeau și chiar depǎșeau de multe ori limita legii. De fiecare datǎ angajatul sǎu nu-l decepționase. Așa se ȋntȃmplase și cu preluarea afacerii partenerului sǎu, Rony Martin. Acesta ȋi fusese prieten ȋncǎ din copilǎrie lui Aaron. Rony fǎcea parte dintr-o familie bogatǎ, ȋn schimb Aaron era fiul bețivului satului. Niciodatǎ mȃncarea nu era suficientǎ pe masa familiei Smithson. Dupǎ ce tatǎl se ȋmbǎta, o lovea cu furie pe Leonora Smithson, mama lui Aaron. Copilul se refugia tremurȃnd ȋn parcul dn centrul localitǎții. De-acolo ȋl culesese, ca pe un pisoi abandonat, Rony. Ȋl dusese acasǎ la ai săi și de-atunci, Aaron a fost tratat ca un membru al familiei.
Toate acestea, Thomas le știa de pe vremea cȃnd cei doi, Richard și Aaron ȋncǎ mai aveau o relație bunǎ. Dupǎ moartea lui Rony și a soției sale, Richard a fost devastat și a ȋncredințat ȋntreaga afacere lui Aaron, el rǎmȃnȃnd sǎ se ocupe de micuța Christine, nepoata sa și fiica lui Rony. Aaron s-a folosit de ȋncrederea lui Richard și, ȋncet-ȋncet, a preluat afacerea familiei Martin, deturnȃnd fonduri și punȃnd vina ȋn cȃrca bǎtrȃnului.
Thomas oftǎ și privi ȋn oglinda retrovizoare ȋnainte de ultimul viraj. Dǎdu mai ȋncet radioul, care transmitea o melodie de dragoste, manevrȃnd cu atenție mașina printre rafalele de ploaie. Dragostea era subiectul la modǎ. Fericirea, tristețea, disperarea, gelozia, furia erau sentimentele prezente ȋn toate cȃntecele pe care le auzea. Dar Thomas nu cunoscuse ȋncǎ dragostea. Sigur, nu era un cǎlugǎr, avusese cȃteva relații pȃnǎ la douăzeci și șapte de ani, cȃți ȋmplinise ȋn urmǎ cu cȃteva luni, dar niciuna nu-l atrǎsese ȋn mod deosebit. De fiecare datǎ, partenera sa ȋnceta relația, hotǎrȃnd cǎ Thomas este o persoanǎ prea rece, neimplicatǎ și deosebit de ocupatǎ cu mulțumirea șefului sǎu. Tȃnǎrul nu suferise niciodatǎ, le accepta decizia și mergea mai departe, fǎrǎ a cǎuta ȋn mod deosebit o legǎturǎ de duratǎ.
Mergea de mai bine de jumǎtate de orǎ, iar furtuna nu dǎdea semne sǎ se potoleascǎ. Era din ce ȋn ce mai ȋntuneric, deși ceasul arǎta orele prȃnzului. Dupǎ ce ajunse ȋn fața clǎdirii uriașe a Smithson Corporation, Thomas virǎ ȋn dreptul semnului din fața parcǎrii subterane și conduse cu atenție printre șirurile de mașini ale angajaților și clienților. Cȃnd se apropie destul de mult de locul său, semnalizǎ pentru a parca cu spatele printre cele douǎ mașini staționate ȋn dreapta și stȃnga sa. Deodatǎ, la radio crainica anunțǎ cu o voce gravǎ decesul subit al unui fost magnat al automobilelor, Richard Martin. Acesta s-a ȋmpușcat ȋn locuința sa, iar cea care l-a descoperit a fost nepoata sa, Christine Martin, ȋn vȃrstǎ de trei ani. Micuța a fost gǎsitǎ de menajerǎ, plinǎ de sȃnge și plȃngȃnd lȃngǎ cadavrul bunicului sǎu. Se pare cǎ familia Martin nu mai avea alți membri, iar fetița era singurul urmaș. Cauza cea mai probabilǎ a sinuciderii era falimentul lui Richard Martin. Acesta pierduse firma de automobile și toate proprietǎțile sale.
Thomas rǎmase nemișcat. Ȋncǎ o victimǎ a nemilosului Aaron Smithson. Iar el ȋl ajutase la tȃlhǎrirea lui Richard Martin. Ce se va alege de fetița de trei ani? Probabil va ajunge la orfelinat. Tânărul ȋși plecǎ fruntea simțind cǎ rǎmȃne fǎrǎ vlagǎ. Ce a fǎcut? Cȃnd se va opri? Cum ȋl va face pe Aaron sǎ se gȃndeascǎ la urmǎrile acțiunilor sale?
(1369 cuvinte)
***
CITEȘTI
Dincolo de copaci
Romantik*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
