Dincolo de copaci

Capitolul 37 - Ochiul furtunii (I)

La media: Ed Sheeran - Give Me Love

Ochiul furtunii reprezintǎ zona aflatǎ ȋn centrul unui ciclon (furtunǎ ȋn formǎ de vȃrtej), lipsitǎ de vȃnturi și precipitații, furtuna desfǎșurȃndu-se aparent ȋn jurul sǎu. Poate fi  ȋnsorit sau acoperit de nori. Paradoxal, cele mai puternice vȃnturi se ȋntȃlnesc chiar la marginea ochiului.

(Wikipedia - Ciclon tropical)

Alexander

          Poate cǎ ea crede cǎ nu mai am niciun sentiment sau cǎ nu am avut niciodatǎ ceva asemǎnǎtor fațǎ de ea. Nimic mai puțin adevǎrat, dar nu pot sǎ forțez lucrurile pȃnǎ nu este pregǎtitǎ cu adevǎrat sǎ mǎ accepte. Da, știu cǎ am exagerat și cǎ am jonglat cu ambele femei, dar trebuie sǎ aflu adevǎrul odatǎ și odatǎ.

         De cȃnd am plecat de lȃngǎ ea, pǎrǎsind-o – a cȃta oarǎ? - ȋn hotelul acela, lucru pentru care o sǎ mǎ blestem pȃnǎ la sfȃrșitul zilelor, am hotǎrȃt sǎ fac tot ce este posibil pentru a-mi recupera amintirile, oricare ar fi fost acestea, și sǎ elucidez misterul dispariției dosarului.

         Pentru toate acestea nu pot sǎ apelez la persoane fațǎ de care am ȋndoieli, ci la un ajutor specializat. De aceea m-am programat la cabinetul doctorului Melnicinski, un neuropsihiatru venit din fosta Uniune Sovieticǎ pe cȃnd avea puțin peste treizeci de ani. Despre el am aflat de la detectivul meu Cameron care s-a interesat, prin sursele lui de ȋncredere, despre medicii care puteau sǎ mǎ ajute ȋn vreun fel. Melnicinski fǎcuse cercetǎri despre amnezia lacunarǎ și obținuse rezultate ȋncurajatoare cu mai mulți pacienți. Totuși, succesele sale erau ignorate de lumea medicalǎ din cauza reticenței fațǎ de proveniența și studiile efectuate ȋn Europa de Est. Ȋn general, cei care apelau la serviciile medicului rus erau tot compatrioți de-ai sǎi.

          Totodatǎ, Cameron mǎ ținea la curent cu progresele ȋnregistrate ȋn ancheta lui despre dispariția dosarului. Ȋncet, dar sigur, detectivul se apropia de capǎtul sforilor de care trǎgea pǎpușarul invizibil. Pȃnǎ acum aflase cǎ ȋn ziua dispariției dosarului, trecuse prin zonǎ un curier care se deplasa cu un scuter. El s-a oprit și a scos din cutia din spatele scuterului un plic gros. A sunat la poartǎ și a deschis-o dupǎ cȃteva momente, ca și cum eu aș fi uitat-o descuiatǎ – puțin probabil, pentru cǎ sistemul de ȋnchidere a porții se cupleazǎ ȋn mod automat. Cert este cǎ persoana cu plicul a ieșit, la scurt timp dupǎ ce a intrat, cu același plic gros ȋn mȃnǎ. Cineva, care nu știa despre ce este vorba, putea presupune cǎ bǎrbatul a deschis poarta, a sunat la ușǎ și, vǎzȃnd cǎ nu este nimeni acasǎ, a plecat fǎrǎ sǎ livreze pachetul.

            Cameron era sigur cǎ ȋn acel plic se gǎsea dosarul sustras. Detectivului i se pǎruse suspectǎ descoperirea unui teanc de ziare aruncate la gunoiul care, din fericire, nu fusese ridicat de aproape douǎ zile. Probabil cǎ acele ziare folosiserǎ la umplerea plicului. Cel care a comandat furtul dosarului avea cunoștințe de existența și de conținutul sǎu și era de asemenea disperat sǎ punǎ mȃna pe el ȋnainte ca eu sǎ aflu ceva sau chiar sǎ-l distrug, mai ales cǎ erau informații compromițǎtoare despre afacerile tatǎlui meu. Acesta era de fapt și rǎspunsul la ȋntrebarea mea despre perioada din zi aleasǎ de hoț pentru a-și ȋndeplini scopul. Mi s-a pǎrut extrem de ciudat cǎ a riscat atȃt de mult ca sǎ intre ȋn casǎ ȋntr-un moment ȋn care mǎ puteam ȋntoarce oricȃnd și sǎ-l surprind.

           Convorbirile telefonice secrete ale Melissei și felul ȋn care abǎtea discuția de la ele, atunci cȃnd o surprindeam, au fost alte piese care pǎreau sǎ se potriveascǎ ȋn acest angrenaj diabolic. Cameron a ȋnceput sǎ o ancheteze și pe iubita mea.

          Eu am avut un rol greu de jucat ȋn aceastǎ piesǎ. A trebuit sǎ mǎ prefac cǎ sunt același material moale ȋn mȃinile Melissei, ca atunci cȃnd aveam doar 19 ani. La suspiciunile mele fațǎ de ea au mai contribuit și ședințele de terapie pe care le-am ȋnceput imediat cu doctorul Melnicinski.