Dincolo de copaci

Capitolul 20 - Inimi de gheață

La media: Maître Gims - J'me tire

Alexander

        Nu pot să cred că am pierdut-o din nou tocmai când credeam că avem o şansă împreună. Ca un robot mă las condus în clubul în care mi-am petrecut ultimii ani. Jessica mă revendică victorioasă în faţa oricărei femele dornice de sex sau de bani. Îmi este scârbă de mine. O privesc pe Jessica, curva de plastic care mi-a distrus visele, şi o îmbrăţişez râzând cu amărăciune.

        Asta este ceea ce merit!

       Următoarele nopţi sunt la fel. Beau până nu mai ştiu de mine, iar Jessica este femeia care îmi zâmbeşte întotdeauna dimineaţa. Nici măcar nu mai trec pe la facultate. Îmi este greu să dau ochii cu fata de care sunt îndrăgostit pentru prima dată şi pe care am dezamăgit-o atât de tare. Jessica este tot ceea ce merit!

       Unde eşti, Christine? Ce faci, iubita mea? Ce ţi-am făcut? Nu te merit! Iartă-mă! Uită-mă!

      Telefonul sună iar. Mă descolăcesc din braţele Jessicăi. Este tatăl meu. Apăs butonul verde.

        — Alo, Alexander? Vreau să ne vedem! Ȋţi amintesc că a trecut săptămâna de graţie. În seara asta ne întâlnim cu familia Bayns! La ora 21:00 te prezinţi la cină. Stabilim detaliile căsătoriei și ale redresǎrii companiei noastre.

        Nu spun nimic şi ascult sunetul telefonului închis. Mă ridic din braţele Jessicăi. Intru în baie unde îmi execut duşul clocotit. Este ritualul meu zilnic, doar că acum nu o mai alung pe Jessica. Este doar o fată care mă iubeşte în felul ei. Este ceea ce mi-a mai rămas. Trebuie să-i dau vestea. Vestea că mă voi însura cu Brianna şi cu miliardele ei pentru a deveni preşedintele companiei tatălui meu!

        Mă îndrept spre patul în care Jessica se răsucește goală în jurul pernei pe care o ține în braţe. O observ cu nepǎsare şi nu pot să nu mă gândesc la Christine, atât de inocentă şi de rănită de bestiile acelea. Inima mi se strânge şi mai mult, dar îmi revin repede. Am învăţat să îmi reprim orice urmă de sentimente. Ca să supravieţuiesc, nu mai trebuie să mă mai gândesc la fata aceea. Va termina facultatea, pentru că este cea mai deşteaptă fată pe care am cunoscut-o. Drumurile noastre s-au intersectat, dar nu suntem meniţi să fim împreună. Oftez, şi o scutur uşor pe Jessica. Fata se trezeşte şi îmi zâmbeşte cu buzele ei umflate artificial. Este o fată bună până la urmă şi merită şi ea un bărbat mai bun decât mine.

       — Ce facem azi? mă întreabă întinzându-se în patul meu. Sânii siliconaţi se ivesc din cămăşuţa minusculă care o acoperă.

       Sânii Christinei sunt mici şi rotunzi ca două mere!

       — Azi am o cină în familie. Familia Briannei. Pentru căsătorie, o lămuresc scurt. Destul de brutal.

       Jessica nu se înfurie. Christine nu ar fi acceptat asta.

       E totuşi şi asta un avantaj. E prima oară când îl înţeleg pe tata care are atâtea amante. Brianna nu mă atrage niciun pic. Jessica acceptă o astfel de relaţie, chiar dacă ar fi doar concubină.

        Duşul fierbinte nu reuşeşte să îmi şteargă durerea din interior. Îmi pun cămaşa şi cravata, apoi haina de stofă fină. Jessica apare în uşă, îmbrăcată în rochia nouă cumpărată de mine. Sânii îi ies din decolteul adânc, iar faţa îi este din nou acoperită de un strat gros de machiaj.

       — Alexander, eu plec. A venit taxiul. Ne vedem mai târziu? Aștept să mă suni!

       Mă sărută lung, iar limba ei se învârte în gura mea. Îi răspund în acelaşi fel.