La media: Indila - Love Story
Christine
Scap din mână paharul care se sparge în chiuvetă în bucăți mici. Unul dintre cioburi mi se înfige în mână și imediat îmi țâșnește sângele, dar nu asta mă sperie cel mai tare, ci durerea cumplită care m-a săgetat în piept și m-a făcut să dau drumul paharului.
— Stai, nu te mișca, aduc imediat un prosop! se aude vocea îngrijorată a lui Rob în spatele meu.
Durerea continuă la fel de puternică. Îmi duc mâna la piept și mă aplec cu tot corpul peste chiuveta în care se găsește paharul spart. O ceață tot mai groasă mă cuprinde. Aud din depărtare strigăte speriate și înainte să alunec în noaptea adâncă niște brațe mă iau pe sus şi...
Unde mă aflu? Ceața e atât de groasă încât nu-mi văd nici măcar mâinile. Și este atât de frig...
— Este cineva acolo? Vă rog, să-mi răspundă cineva!
Sunt atât de singură și îmi este tot mai frig!
— Christine, unde ești, iubito?
Stai! Dar asta este vocea lui! Nu este posibil să mă strige astfel.
— Sunt aici! Nu te văd !
— Ajung imediat la tine! Oprește-te şi nu te mai mișca! vocea lui Alexander este tot mai aproape.
Silueta lui se materializează prin ceața densă exact lângă umărul meu drept. Mă cuprinde imediat în brațe și mă învăluie în căldura atât de cunoscută a trupului său. Mmmm, ce bine miroase! Miroase a Alexander! Deși sunt încă supărată pe el, mă simt în același timp fericită că este din nou lângă mine şi pare să mă iubească așa cum credeam până acum ceva timp.
Scurt timp...
Dar nu vreau să mă gândesc la asta acum. Este așa de bine în brațele lui... Buzele lui calde îmi ating fruntea, apoi părul. Bărbia lui se odihnește pe creștetul meu, iar eu îmi înfund nasul în cămașa lui descheiată la primii trei nasturi. Obrazul mi se lipește de pielea lui fierbinte de sub gât, acoperită cu peri fini, mătăsoşi.
Stăm așa, îmbrățișați, minute în șir, apoi Alexander oftează şi mă sărută din nou pe frunte, iar brațele sale mă împing ușor de lângă el.
— Îmi pare rău, Christine, pentru tot ce ți-am făcut. E prima dată când simt așa ceva pentru o fată... femeie ca tine şi nu am știut cum să mă descurc cu toate astea. A fost prea mult deodată pentru mine şi m-am speriat. Am stricat totul...
— Nici eu nu am știut ce să fac... Ești primul băiat pe care... eu... Alexander, ce se întâmplă cu tine!?
Corpul bărbatului din fața mea pare să dispară, devine tot mai transparent, apoi reapare din nou.
— Trebuie să plec acum, zice el cu regret, dar tu trebuie să te întorci. Nu mai sta pe-aici!
Alexander dispare de lângă mine şi îl strig speriată.
Îl strig disperată!
Îl strig plângând!
— Christine, trezește-te! Ne sperii! Hai, drăguță, vino-ţi în fire! glasul blând al lui Rob sună în urechea mea stângă.
CITEȘTI
Dincolo de copaci
Romance*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
