Capitolul 45 - Cutia Pandorei

26K 2.3K 911
                                    

La media:  Metallica - Dream No More

Alexander

          — Ai vrut sǎ ne vedem!

           Tatǎl meu se posteazǎ arogant ȋn fața mea. Este elegant, ca de obicei, iar parfumul fin ȋi conferǎ o notǎ de distincție. Ȋncerc sǎ-l analizez ca pe un strǎin, sǎ-l vǎd prin ochii femeilor care ȋi trec prin pat. Da, Aaron Smithson este un bǎrbat ȋncǎ atrǎgǎtor. La cei cincizeci de ani ai sǎi poate sǎ cucereascǎ aproape orice femeie dorește. Are corpul zvelt și umeri largi, iar ochii lui albaștri fac ȋncǎ destule victime ȋn rȃndul femeilor.

          — Sper cǎ nu mi-am anulat o ȋntȃlnire importantǎ ca sǎ vin aici sǎ mǎ admiri tu!

          Aratǎ bine, dar ȋn interior e gol...

          — Nu, tatǎ, nu te-am chemat ca sǎ mǎ uit la tine. Vreau doar sǎ vorbim despre ce s-a ȋntȃmplat ȋn urmǎ cu șase ani.

         — Ȋn urmǎ cu șase ani?

          Tatǎl meu mǎ studiazǎ atent, apoi se așazǎ pe canapeaua de piele.

       — Te ascult! mǎ ȋndeamnǎ el cu rǎcealǎ.

   Disting ȋn vocea lui ȋncordare și multǎ tensiune. Ȋmi dau seama cǎ existǎ ceva pe care ȋncearcǎ sǎ-l ascundǎ de mine, iar amnezia mea nu mǎ ajutǎ de fel.

          — Poți sǎ-mi amintești de ce m-am despǎrțit atunci de Melissa? ȋntreb cu cea mai inocentǎ voce și ȋl vǎd cum tresare.

          — De ce n-o ȋntrebi pe ea? se eschiveazǎ el și ȋncearcǎ sǎ se ridice. Am vǎzut cǎ sunteți ȋn bune relații de cȃnd s-a ȋntors din exil.

          — Exil? Cine a trimis-o acolo?

          — Bine, am greșit... Din autoexil, mai precis! A plecat singurǎ dupǎ ce a vǎzut cǎ nu mai poate gǎsi nicio victimǎ pe care sǎ o jumuleascǎ de bani. Pȃnǎ și tu ai reușit sǎ-ți dai seama ce caracter infect are aceastǎ femeie, spune el cu dezgust.

             — Și la aceastǎ... revelație a mea, ai pus și tu umǎrul, nu?

Aaron Smithson devine brusc atent la schimbarea sensibilǎ a tonului meu. Simte pericolul imediat, dar nu se retrage din calea vȃnǎtorului.

— Poți sǎ explici ce vrei sǎ spui prin asta? dǎ el o notǎ de indiferențǎ vocii sale.

— Pǎi, ai putea sǎ ȋncepi de la momentul ȋn care eu și Matt v-am surprins pe amȃndoi ȋn camera de hotel.

— Deci ai aflat pȃnǎ la urmǎ, rostește el puțin surprins. Mǎ gȃndeam cȃt mai dureazǎ pȃnǎ ce Matt sau Melissa ȋți vor aduce aminte acest episod. De fapt Melissa nu avea cum sǎ-ți spunǎ pentru cǎ nu avea niciun interes. Singurul rǎmas e Matt. Am ghicit?

Tatǎl meu ȋncepe sǎ rȃdǎ ironic fǎrǎ sǎ se uite la pumnii mei care se strȃng pȃnǎ se albesc ȋncheieturile.

— Asta este tot ce poți spune despre ce s-a ȋntȃmplat atunci? Probabil cǎ pentru tine nu a ȋnsemnat nimic faptul cǎ te-ai culcat cu iubita fiului tǎu care aștepta și un copil cu el.

— Stai, stai, stai! Tu despre care variantǎ a poveștii ȋmi vorbești? Varianta Melissei, cea a lui Matt sau ai obținut tu una nouǎ, combinȃndu-le pe cele douǎ?

Aaron Smithson se ridicǎ furios de pe canapea, se ȋnvȃrte nehotǎrȃt prin camerǎ, apoi se ȋndreaptǎ spre vaza cu trandafirii albi. Ȋși trece degetele peste ei ca și cum i-ar fi mȃngȃiat.

Dincolo de copaciUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum