La media: Shawn Mendes - Mercy
Alexander
- Cum ai putut ascunde asta de mine? hohotește Christine ridicând o filǎ din dosarul pe care ȋl ținea ȋn brațe.
Plânsul ei mǎ ucide puțin câte puțin. Știu cǎ am greșit cǎ nu i-am spus adevǎrul, dar era atât de dureros pentru ea, ȋncât mi s-a pǎrut cea mai bunǎ alegere atunci.
- Christine... Eu... Te rog sǎ mǎ ierți pentru asta! Nu am vrut sǎ fii mai rǎnitǎ decât ești deja și...
Ȋmi ȋnfig degetele ȋn pǎr ȋntr-un gest necontrolat și ȋncep sǎ trag ca și cum aceastǎ durere infimǎ ar putea acoperi o parte din ceea ce mǎ arde acum ȋn piept.
Cu ochii ȋnchiși mǎ rog ca tot ceea ce se ȋntâmplǎ ȋn aceste momente sǎ se dovedeascǎ a fi un coșmar, iar dupǎ ce mǎ voi trezi, sǎ râd din nou și sǎ mǎ bucur de timpul pe care ȋl petrec alǎturi de Christine și de Andy. Nu ȋnțeleg de ce totul trebuie sǎ fie atât de complicat pentru noi când am putea fi atât de fericiți ȋmpreunǎ.
Acum totul s-a sfârșit. Când ȋi voi spune tot ceea ce știu, se va îndepǎrta de mine, ca și cum aș fi un monstru...
Tresar când aud un foșnet dinspre ea și mâinile ei mǎ cuprind dupǎ gât. Deschid neȋncrezǎtor ochii și simt pe frunte moliciunea dulce și cǎldura gurii ei. Nu ȋnțeleg ce se ȋntâmplǎ și mǎ gândesc cǎ este sǎrutul ȋnainte de condamnarea la moarte.
- Prostuțule! Cum de ai avut inimǎ sǎ nu-mi spui imediat cǎ Andy este...
- Chiar dacǎ e așa, asta nu schimbǎ nimic ȋntre noi, Christine! o ȋntrerup eu, exaltat de revenirea speranței.
A aflat cǎ Andy este copilul meu și al Melissei și totuși nu e supǎratǎ!
- Shhh! mǎ oprește sǎ mai continui, lipindu-mi un deget pe buze. Era vestea pe care o așteptam cel mai mult! Știi doar cât de tare m-am temut cǎ nu ȋl vom putea adopta pe Andy...
Confuzia din mintea mea este și mai adâncǎ așa cǎ ȋndrǎznesc sǎ arunc o privire spre dosarul ȋngrozitor. Când vǎd plicul acela maroniu mǎ luminez.
Plicul cu actul de adopție... Cum de am uitat cǎ l-am pus ȋn dosar, atunci când studiam fișa de ȋnregistrare a nașterii lui Andy?
- Sunt atât de fericitǎ, ȋncât...
Zâmbetul minunat al Christinei ȋmi face inima sǎ batǎ tot mai necontrolat și trag spre mine singura femeie din viața mea, care este ȋn stare sǎ mǎ transporte cu un cuvânt din iad ȋn rai și ȋnapoi. Realizez ȋn clipa aceea cǎ pentru mine nu mai este doar o atracție fațǎ de o persoanǎ de sex opus, ci un sentiment mult mai complex și mai profund, care mǎ ȋmplinește ca bǎrbat, ca om.
E atât de moale și caldǎ când se ghemuiește la pieptul meu, iar eu ȋmi ȋngrop fața ȋn pǎrul ei neȋmblânzit și mǎtǎsos. Trag adânc ȋn plǎmâni aroma de iarbǎ și de soare pe care o emanǎ trupul ei curat și mǎ ridic cu ea ȋn brațe și o port spre patul din mijlocul camerei.
Nu zice nimic când o depun cu grijǎ și nu-și dezlipește privirea fixatǎ ȋn ochii mei. Zâmbetul ei fericit mǎ ȋndeamnǎ sǎ continui sǎ fac ceea ce mǎ obsedeazǎ de sǎptǎmâni ȋntregi.
Mǎ ȋntind lângǎ ea, apoi mǎ aplec asupra ei, sǎrutându-i buzele calde și moi, iar ea ȋmi rǎspunde imitând fiecare gest al meu. O gust ca un flǎmând și nu mǎ mai satur de aroma de care ȋmi era atât de dor. Inima ȋmi bate atât de tare ȋncât mǎ tem cǎ voi face infarct și nu voi mai avea timp sǎ trǎiesc alǎturi de ea, așa cum ȋmi doresc. Emoțiile ȋmi rǎscolesc trupul ca niște valuri care urcǎ și coboarǎ ȋn timp ce ȋmi cobor gura pe gâtul ei alb depunând mici sǎruturi pe linia care ȋi unește maxilarul de sânii moi și netezi. Degetele mele gǎsesc nasturii mici de la bluza de pijama și ȋi deschid unul câte unul, dezvǎluind tot mai multe din trupul ei cel minunat.
CITEȘTI
Dincolo de copaci
Romance*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
