Dincolo de copaci

Capitolul 26 - Once Upon A December

La media: Once Upon A December

Christine

           Dimineața iau micul dejun cu bunica. Acum este o adevărată plăcere să mâncăm la o masă mare și să admirăm peisajul de-afară - mica noastră grădină cu flori.

          Dar cu ce preț am obținut acest confort?

         Nelly a plecat de mai bine de o oră ca să ajungă la timp la serviciu. I-am mulțumit din suflet pentru ajutorul dat, iar ea m-a sărutat şi m-a asigurat "Oricând, draga mea! Oricând!".

         Doamne ferește, sper să nu mai iau atât de curând un pumn de la Matt!

          Matt mă sună primul în dimineața asta.

          — Eşti bine? se interesează el cu un glas vinovat. Îmi pare rău, știi cǎ nu am dat intenționat...

          — Am o vânătaie pe tot gâtul şi de-abia îl mai pot mișca, glumesc eu prefăcându-mi vocea ca să par bolnavă.

          Îl aud pe Matt cum se agită la capătul celălalt al firului.

           — Ajung la tine în cincisprezece minute şi mergem imediat la spital! Numai să nu te îmbraci în maioul de Wonder woman, nu de altceva, dar s-ar putea ca medicul să încerce să-ți trateze altă parte a corpului.

          — Tu nu te poți abține de la remarci jenante pentru mine? Chiar trebuia să-mi amintești de halul în care m-ai văzut ieri!?

          Bineînțeles că m-am enervat şi că am uitat de rolul pe care îl jucam ca să-l pedepsesc pe Matt. Hohotul de râs pe care îl aud din partea lui mă lămurește că iar am picat în plasa întinsă de el.

         — Ești un NESIMȚIT! Un nesimțit care pocnește fetele şi le face KO!

         Închid telefonul furioasă și refuz să mai răspund celor cinci apeluri de la el. Următorul telefon, însă, îl primesc de la avocatul Pride.

         — Peste două zile este programată întâlnirea cu Rupert. Trebuie să fie prezent și soțul tău ca sa îți susțină cauza. Ne vedem în faţa tribunalului la ora 15.30, ca de obicei.

         Pride închide telefonul, iar eu încep să visez. Mai este puţin până la obținerea aprobării de adopție, chiar dacă e temporară. Mii de fluturi se trezesc în stomacul meu și îmi vine să zbor şi eu odată cu ei. Îi comunic și bunicii noutățile și ea aplaudă de bucurie. Bunica l-a întâlnit de mai multe ori pe Andy până acum şi s-au plăcut foarte mult. Mereu mă întreabă de el după ce îl vizitez miercurea.

        Azi mai am două cursuri. Ultimele înainte de vacanța de iarnă. Voi reveni la școală la începutul lui ianuarie, apoi voi da ultimele examene din acest semestru, înainte de vacanța de primăvară. Am adunat destule credite şi voi putea promova direct în anul II, dacă voi lua note foarte mari. Deocamdată am note maxime, mai puţin la cursul domnului Woods unde nota proiectului mi-a scăzut considerabil nota finală.

         După cursuri trebuie să merg să-mi caut ceva de îmbrăcat care să fie destul de elegant pentru intrarea oficială în familia Smithson.

         Sper ca după această sindrofie să nu mă mai deranjeze cu pretențiile lor. Singura persoană cu adevărat bună din familie, este Abey, dar ea nu are același ADN cu ei, deci nu prea se pune la socoteală. Poate că asta e şi explicația pentru care o plac atât de mult.