Vǎ urez sǎ aveți primavarǎ ȋn suflet toatǎ viața și sǎ nu lǎsați vreodatǎ ca tristețea sǎ vǎ rǎpeascǎ speranța!
La media: Pas sans toi - Lara Fabian
Christine
— Ce naiba are? pufnește Bryan, evitând sǎ se uite la mine.
Este atent la trafic, dar știu cǎ nu are nevoie de asta pentru cǎ e un șofer bun. Are fața ȋnvinețitǎ ȋn dreptul pomeților, iar buza de sus pare ușor umflatǎ. Dintr-odatǎ ȋnjurǎ și lovește furios cu pumnul volanul. Dacǎ nu aș fi eu ȋnsǎmi șocatǎ de ceea ce s-a ȋntâmplat, probabil m-ar mira cǎ și-a pǎrǎsit calmul care ȋl caracterizeazǎ și face parte din educația sa.
Nu spun nimic, doar privesc ȋn fațǎ fǎrǎ sǎ vǎd ceva. Din când ȋn când mǎ forțez sǎ respir pentru cǎ am uitat cum se face. Un gând ciudat ȋmi trece prin cap.
Cred cǎ am ȋnvǎțat sǎ trǎiesc fǎrǎ aer...
Evenimentele din ultimele douǎ zile m-au dat peste cap. Nu ȋnțeleg unde am greșit. De unde provine gelozia asta stupidǎ care s-a transformat ȋn urǎ? Pentru cǎ transmitea urǎ prin toatǎ ființa sa. Totul s-a schimbat brusc ȋn doar câteva ore. E o neȋnțelegere la mijloc, dar totuși nu vrea sǎ discutǎm.
Ce s-a ȋntâmplat?
Ȋmi pun aceastǎ ȋntrebare pentru a nu știu câta oarǎ și, ca de obicei, nu gǎsesc niciun rǎspuns. Dupǎ ce o vǎd pe Abey, va trebui sǎ discut cu el serios.
Și dacǎ refuzǎ din nou? Mi-a spus sǎ nu mǎ mai ȋntorc dacǎ plec!
Nu, nu e posibil! Chiar dacǎ nu mǎ iubește, Alexander s-a purtat frumos și a avut grijǎ de mine și de Andy. Pânǎ mǎ ȋntorc, se va liniști și ȋmi va spune ce are pe suflet. Ȋși va cere iertare și ne vom alina durerile reciproc.
Sunt sigurǎ cǎ a pǎțit ceva...
Cine știe ce furtunǎ ȋl devasteazǎ, iar eu am plecat ȋn loc sǎ ȋncerc sǎ-l calmez. Gândul cǎ are nevoie de mine mǎ ȋnnebunește, ȋncât uit jignirile și amenințǎrile. Aproape cǎ ȋmi vine sǎ-i spun lui Bryan sǎ ȋntoarcǎ mașina, dar mǎ abțin din toate puterile. Abey are mai multǎ nevoie de mine, decât Alexander. El este mai puternic, dar Abey pare atât de bolnavǎ și nu-mi dau seama dacǎ este o suferințǎ a trupului sau a sufletului.
— Am ajuns!
Eram atât de scufundatǎ ȋn gânduri ȋncât nici nu am bǎgat de seamǎ cǎ mașina s-a oprit ȋn fața reședinței Smithson. Bryan mǎ privește cu ochi obosiți, dar ȋmi oferǎ un zâmbet chinuit ca sǎ mǎ ȋncurajeze. Ȋmi desfac centura și cobor, ȋn timp ce el duce mașina ȋn garajul familiei. Putea sǎ o lase unuia dintre angajați, dar bǎnuiesc cǎ voia sǎ rǎmânǎ singur câteva clipe. Felul ȋn care se comportase Alexander cu mine ȋl ȋndurerase și nu voia sǎ-mi arate cât de rǎu ȋi pǎrea de mine.
Ușa se deschide ȋn fața mea și ochii mi se opresc peste un piept lat ȋmbrǎcat ȋntr-un costum negru, de calitate.
Thomas...
Bǎrbatul se dǎ la o parte din ușǎ ca sǎ-mi facǎ loc sǎ intru, dar ochii lui ȋmi studiazǎ chipul și ȋl observ cum se ȋncruntǎ. Cu toate acestea nu mǎ ȋntreabǎ nimic. Thomas este cea mai discretǎ persoanǎ pe care o cunosc. Chiar dacǎ nu vorbește prea mult cu mine și pare o ființǎ extrem de rece, simt cǎldura pe care o radiazǎ când mǎ privește.
CITEȘTI
Dincolo de copaci
Romance*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
