Dincolo de copaci

Capitolul 39 - Amenințǎri

La media: Maître Gims - Brisé

Alexander

Copilul acesta mi-a intrat de tot sub piele... Cǎpșorul i se lipește de tȃmpla mea, iar obrazul lui fin ȋmi ȋncǎlzește urechea stȃngǎ. Ȋn pieptul meu ȋnfloresc cireșii și o beție, pe care nu am obținut-o cu niciun alcool sau drog, ȋmi cuprinde mintea ȋntr-o amețealǎ atȃt de plǎcutǎ ȋncȃt cred cǎ nu mai poate exista nimic ȋn afarǎ de clipa aceasta.

Christine mǎ fixeazǎ cu ochii ei ciocolatii umeziți de emoție. O trag cu mȃna liberǎ spre noi și timid ne ȋmbrǎțișeazǎ și ea. Andy se dezlipește de mine și partea mea stȃngǎ se rǎcește. Ȋși trece mȃnuța dupǎ gȃtul Christinei și ȋși lipește obrajii de fețele noastre ȋn același timp. Ochii mei și ai femeii din fața mea sunt la o palmǎ distanțǎ. Nu mǎ pot opri sǎ nu-mi trec limba peste buze amintindu-mi gustul ei. Sǎrutul de la facultate a fost o reacție spontanǎ la batjocura celor douǎ fete. Le auzeam cuvintele și mǎ ardeau ca și cum ar fi fost metal lichid picurat direct pe inima mea. Fata mea era palidǎ, dar ȋncerca sǎ le ținǎ piept curajoasǎ. Ȋn clipa aceea mi-a trecut prin minte cǎ ea a trebuit sǎ le ȋnfrunte de mai multe ori decȃt ȋmi aduc eu aminte și cǎ niciodatǎ nu am fost de partea ei.

Am fost plǎcut surprins sǎ constat cǎ și ea a intrat ȋn joc atunci și mi-a rǎspuns la sǎrut, deși cred cǎ ȋi venea mai degrabǎ sǎ mǎ plesneascǎ. Chiar și așa, m-am simțit atȃt de bine sǎ o țin ȋn brațe și sǎ-mi imaginez cǎ acel sǎrut este real și nu o rǎzbunare a ei pentru ceea ce ȋndurase din pricina celor douǎ viespi. Mi-a fost teamǎ sǎ nu fugǎ de lȃngǎ mine dupǎ ce ne-am depǎrtat de ele și am fost recunoscǎtor soartei cǎ nu a protestat cȃnd am tȃrȃt-o la mașinǎ. Am pǎstrat tǎcerea ȋn timpul drumului spre conferința de presǎ, dar asupra mea a fost atȃta presiune ȋncȃt credeam cǎ o sǎ mi se spargǎ un vas de sȃnge ȋn creier.

Matt a fost așa cum mǎ așteptam de la cel mai bun prieten al meu. A avut grijǎ de ceea ce i-am ȋncredințat cu prețul inimii mele sfȃșiate. Melissa a acceptat sǎ-și joace rolul, dar voi plǎti un preț mult prea mare pentru asta. Tatǎl meu mi-a fost alǎturi, dar și el a fixat condițiile sale. Perioada care va urma va fi una extrem de grea pentru mine și va trebui sǎ nu comit nici cea mai micǎ greșealǎ.

— Unde mergem? ȋntreabǎ piciul meu preferat dupǎ ce ȋl așez pe scaunul din spatele meu și ȋl fixez ȋn centura de siguranțǎ.

—Acasǎ! rǎspund și ȋi zȃmbesc cȃt pot de cald. O sǎ vezi tu! ȋi promit ȋn timp ce ȋmi blochez și eu centura.

Christine ezitǎ cȃteva secunde ȋntre locul de lȃngǎ mine și cel de lȃngǎ Andy. Ȋl alege pe ultimul ȋn cele din urmǎ. Oftez, dar ar trebui sǎ mǎ aștept la asta. Sunt sigur cǎ are enorm de multe ȋntrebǎri și nu sunt ȋncǎ pregǎtit sǎ-i ofer toate rǎspunsurile de care are nevoie.

Te rog sǎ mai ai rǎbdare! Ai ȋncredere ȋn mine, iubito!

Pornesc motorul silențios al mașinii mele și mǎ strecor printre sutele de vehicule care doresc și ele sǎ ajungǎ mai repede la destinație. Ȋi privesc prin oglinda retrovizoare și ascult vocea lui Andy cum ȋi povestește Christinei despre evenimentele din acea zi.

— Și eu am construit cel mai ȋnalt turn. Mike a venit și a dat cu piciorul ȋn el și mi l-a dǎrȃmat, iar doamna Percy nu a observat. Ea i-a dat steluța lui Mike pentru turnul lui, iar el a ȋnceput sǎ rȃdǎ de mine. Și atunci, i-am dǎrȃmat și eu turnul, se smiorcǎie bǎiețelul și ȋși trece mȃna pe la nas.

— Ȋnțeleg! De aceea m-a chemat sǎ discutǎm mȃine, ȋi rǎspunde ȋncet Christine și ȋi ȋntinde o batistǎ.

— Voi merge eu sǎ vorbesc cu educatoarea, mǎ foiesc ȋn scaun furios și smucesc puțin cam tare volanul ȋn curbǎ, ceea ce o aruncǎ pe Christine ȋn ușa mașinii. Nu ȋți pui centura aia, odatǎ? mǎ rǎstesc la ea ca sǎ ȋmi ascund panica de a vedea cǎ s-a lovit.