Dincolo de copaci

Capitolul 56 - Răzbunare

La media: Ashes Remain - Right Here

Alexander

           Parchez puțin mai sus de biroul de investigații al lui Jefferson Kenneth. De mai bine de două săptămâni Cameron nu a mai dat niciun semn de viață și asta mă îngrijorează mai mult decât aș fi putut crede. Detectivul îmi devenise nu numai angajat, poate prieten nu era exagerat spus. De Matt nu mai auzisem absolut nimic de când plecase de atâtea săptămâni "ca să rezolve ceva din trecutul lui", iar Harry se pregătea de nuntă cu Mandy și,  deși mă invitase de mai multe ori să ies cu ei, m-am eschivat de fiecare dată.  Îmi era jenă să văd fața fericită a prietenului meu alături de femeia pe care eu am fost gata, gata să o...

          Jefferson vorbește la telefonul fix și îmi indică scaunul de piele din fața biroului său.  Cu toate că nu pare mare, afacerea lui se arată destul de prosperă.  Clădirea de birouri se găsește într-o zonă selectă în care chiria pe an, pentru un astfel de imobil, este o sumă cu șase zerouri. Tocmai acum detectivul vorbește cu un alt client și își notează câteva detalii de care are nevoie pentru investigația sa. Pentru a-i mulțumi pe clienții săi, Kenneth apelează la aproape douazeci de angajați permanenți și la mult mai mulți colaboratori și informatori, o adevărată armată.

         Secretara cea roșcată, pe care am întâlnit-o la intrare, îmi aduce o cafea, într-o ceașcă fină de porțelan alb și mă întreabă dacă mai doresc ceva. Zâmbetul ei este profesional și nu insinuant cum aș fi fost întâmpinat într-unul loc, de proastă calitate. Îi mulțumesc și, pentru prima dată, nu sunt interesat să îi cercetez părțile voluminoase ascunse de bluza ușor decoltată sau de fusta scurtă, care o acoperă până la genunchi.

          Am trecut mai întâi pe la grădinița lui Andy să văd dacă puștiul meu este în regulă după schimbarea bruscă din viața lui. L-am vizitat zilnic în ultimele doua săptămâni și de fiecare dată copilul a fost extrem de fericit că mă vede. Și eu mă simt întremat când constat că măcar o persoană din familia mea mă mai iubește. Nu l-am întrebat niciodată despre Christine și nici el nu-mi dă detalii despre ea. Oricum, cunosc absolut tot ce face datorită serviciilor lui Kenneth. Când merg să-l văd pe Andy, nu vreau decât să mă conving că este fericit. La cea mai mică urmă de tristețe în ochii lui albaștri, am de gând să acționez imediat și să încep procedurile de divorț și de preluare a custodiei copilului. Dacă nu am făcut-o până acum, a fost pentru că nu vreau să dispară de tot bucuria din ochii lui. Știu cât de mult o iubește pe Christine, iar a-l lua de lângă ea ar fi deja mult prea greu de suportat. Profesoara care are grija de el m-a asigurat că nu-i va spune nimic Christinei despre vizitele mele. La această discreție a contribuit și un cec consistent.

          — Da, scuzați-mă, domnule Smithson, dar era ceva urgent, iar dumnevoastră ați venit mai devreme față de oră la care va așteptam.

          Fața lui Jefferson Kenneth nu este urâtă. Este chiar bine proporționată, iar nasul proeminent îi conferă un aer de masculinitate. Cu obrazul proaspăt bărbierit și parfumat, toată ființa lui pare să plesnească de vitalitate și sănătate. 

          Mă foiesc stânjenit când remarc diferențele dintre noi. Ultima dată când m-am uitat în oglindă am constat obrajii subțiați și cearcănele vineții care s-au lipit sub ochi ca un tatuaj permanent.

          — Am plecat mai devreme și traficul a fost lejer, încep eu să mă scuz, dar mă opresc imediat. Nu are niciun rost, pe Kenneth nu-l interesează asemenea lucruri minore, totuși el mă privește cu răbdare și cu un zâmbet îngăduitor.

                  Beau o gură de cafea din ceașca pe care o am în față și mă gândesc încă o dată dacă e bine ceea ce fac sau îi voi compromite acoperirea lui Cameron. Până la urmă îngrijorarea mea față de dispariția detectivului este mai puternică decât dorința de a elucida misterele morții lui Rony Martin.