Dincolo de copaci

Capitolul 28 - Trădare

Acesta este modul meu de a va ura un an fericit.  La mulţi ani încă o dată!

La media:  Clean Bandit - Rockabye ft. Sean Paul & Anne-Marie

Alexander

          Intru cu Melissa în casă îmbrățișați, de parcă îmi este teamă să nu o pierd din nou. Ajungem pe canapea și mâinile mele îi mângâie înfrigurate trupul minunat. Melissa îmi descheie cămașa şi îmi dezleagă papionul. Eu îi desfac rochia care e închisă cu un fermoar lung în spate. Rămâne în faţa mea în sutien şi chiloţi, iar eu doar cu pantalonii pe mine.

         O doresc pe fata asta! O doresc ca un nebun!

         Nu am încetat nicio clipă să ne sărutam. Buzele mă dor, iar gustul ei este minunat. Mi-a fost atât de sete de ea. De gura ei şi de parfumul corpului ei. Când se desprinde ca să își tragă răsuflarea, privirea ei alunecă peste corpul meu şi ceva se schimbă. Parcă i-a turnat cineva cu apă rece pe ea. Îmi atinge ușor cusăturile operației.

         — Te doare? întreabă îngrijorată.

        — Acum nu, draga mea! Nu-ți face griji, sunt în regulă! încerc eu să o liniștesc, dar ea caută în continuare să mă țină departe de ea.

         — Totuși, n-aș vrea să te rănești! adaugă încet. Mai bine, așteptăm până ești vindecat. Vindecat de tot.

          Melissa se îndepărtează de mine şi începe să examineze locuința.

          — Ai o casă frumoasă! zice încet oprită în fața unui tablou.

          — Ai venit să îmi admiri casa? mârâi înciudat, apucând cămașa aruncată pe jos.

          — Nu, am venit să te văd! Am auzit că ai suferit un accident şi că ai nevoie de mine. Ca să-ți recuperezi amintirile! completează Melissa.

          — Ai venit pentru că ți-e milă de mine? mă încordez imediat.

          — Nu, Alexander. Am venit pentru că te iubesc și pentru că mi-a fost dor de tine.

          Melissa întoarce capul şi mă examinează de sus până jos.

          — Te-ai maturizat. Nu mai ești puştiul de acum şase ani.

          Admirația din vocea ei are efectul contrar. Mă simt enervat în mod inexplicabil.

          — De ce ne-am despărțit?

           Întrebarea mea pare să o surprindă. Se apropie de mine şi își fixează ochii verzi - o culoare de smarald, care m-a fascinat întotdeauna - în ochii mei şi parcă încearcă să mă hipnotizeze. După câteva momente, se retrage și își analizează unghiile roșii, lungi şi perfecte.

           — Tu chiar ți-ai pierdut memoria!

          Constatarea Melissei mă lasă mut. Apoi mă îndrept spre bar și îmi pun un pahar de whisky cu gheață.

          — Ce vrei să spui cu asta? E ceva important care s-a petrecut între noi şi eu nu îmi amintesc? De fapt - îmi revizuiesc eu părerea - sigur s-a întâmplat, de vreme ce nu mai suntem împreună. Ce s-a întâmplat, Melissa, în urma cu 6 ani?

Întrebarea mea o face să lăcrimeze. Își șterge ochii tamponându-i cu un șervețel.

— Nu pot crede că ai uitat așa ceva! E prea dureros! plânge ea și își acoperă gura cu mâna.