La media: Kostas Martakis - Onira Megala
Christine
Simt o rǎcoare plǎcutǎ pe frunte și pe obraji și ridic pleoapele pentru ca imediat sǎ le cobor din cauza luminii puternice.
— Te-ai trezit, ȋn sfârșit! Douǎ perechi de ochi stau ațintite asupra mea. Aud un oftat de ȋngrijorare.
Bunica și Andy...
Oare cât este ceasul de mǎ simt atât de obositǎ?
— Ce faceți aici? ȋntreb și ȋncerc sǎ mǎ ridic ȋn capul oaselor.
Proastǎ decizie! Durerea de cap, ușoarǎ la ȋnceput, se amplificǎ din cauza efortului fǎcut.
— Ești bine acum, mami? se intereseazǎ ȋngrijorat Andy.
— Da, sunt bine. Dar ce s-a ȋntâmplat? mǎ adresez eu bunicii Adele.
— Cred cǎ ai rǎcit, ȋmi spune ea, așezându-mi perna și ajutându-mǎ sǎ mǎ ridic. Ieri-dimineațǎ nu te-ai trezit, ca de obicei, sǎ faci micul dejun și am crezut cǎ nu ai venit acasǎ, mai ales cǎ am gǎsit și biletul de la tine.
— Ieri-dimineațǎ? repet ȋncercând sǎ ȋnțeleg ce spun.
— Am intrat mai târziu ȋn camerǎ sǎ caut o bluzǎ de-a lui Andy pe care voiam sǎ o spǎl. Atunci abia te-am vǎzut ȋn pat, ȋși reia povestirea bunica. Erai fierbinte ca o sobǎ și gemeai ȋn somn. M-am speriat cǎ nu știam ce sǎ fac, mai ales cǎ mai fusesei bolnavǎ rǎu ȋnainte. Ți-am pus comprese ca sǎ scadǎ temperatura...
—... iar eu l-am sunat pe tata! completeazǎ Andy, entuziasmat de soluția gǎsitǎ.
Bunica Adele ȋși lasǎ capul ȋn jos vinovatǎ și ȋmi evitǎ privirile. Cautǎ nu-știu-ce ȋn camerǎ, apoi iese. Eu am amuțit, mai ales cǎ ȋmi aduc aminte de ultima ȋntâlnire cu Alexander.
— Andy, sǎ nu mai faci asta niciodatǎ! strig la el și ȋl scutur de mȃnuțǎ, ca sa-l fac atent la mine. Alexander este foarte ocupat și nu trebuie sǎ-l deranjǎm! mint eu ȋncercând sǎ-mi ascund lacrimile dezamǎgirii. Presupun cǎ ți-a spus sǎ-l lași ȋn pace, continui cu voce rǎgușitǎ.
— A, nu! Tata a zis cǎ vine imediat când a auzit cǎ ești bolnavǎ. Ți-a adus medicamente și... Andy se ȋntinde și ridicǎ de pe noptierǎ un telefon nou și scump. Asta!!! agitǎ el aparatul argintiu prin fața mea. A zis cǎ l-a stricat pe al tǎu din greșealǎ și cǎ ți-a luat un alt telefon, ca sǎ-l ierți.
Gem de mai multe ori și vreau sǎ mǎ ascund sub pilota albǎ, ca sǎ nu mǎ mai gândesc la el. Atunci observ cǎ am pe mine alte pijamale decât cele ȋn care mǎ culcasem. Arunc pilota pe jos și sar ȋn picioare fǎrǎ sǎ mai țin cont de durerea cumplitǎ de cap care se ivește perfidǎ. Trag de bluza albastrǎ și mǎ uit la ea neȋncrezǎtoare. Misterul mi-l lǎmurește tot Andy.
— Bunica ți-a dat medicamentele și dupǎ puțin timp ai ȋnceput sǎ transpiri. Eu și tata ne jucam la consola PlayStation, iar ea l-a rugat sǎ o ajute sǎ te schimbe de pijama pentru cǎ era udǎ.
— BUNICOOOOO!!!! urlu și mǎ reped afarǎ dupǎ ea.
O gǎsesc pe bǎtrâna trǎdǎtoare ȋncheindu-și paltonul și pregǎtitǎ sǎ iasǎ din casǎ.
— Draga mea, știi cǎ e nepoliticos sǎ țipi la o femeie de vârsta mea. Aș putea sǎ...
— Bunico, spune-mi cǎ nu l-ai lǎsat sǎ mǎ schimbe! scâncesc și mǎ uit la ea cu speranțǎ.
CITEȘTI
Dincolo de copaci
Romance*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții...
