Dincolo de copaci

Capitolul 60-Secretele lui Matt

La media: Smiley & Jazzy Jo - My Present For You

Multumesc, Ella!

Christine

          Nu mai vreau să am nimic de-a face cu familia asta! L-am părăsit pe domnul Smithson fără să-mi pese de rugăminţile lui. Nu pot să cred că m-am îndrăgostit şi am iubit tocmai pe ce fiul celui care l-a făcut pe bunicul meu să se sinucidă.

          Alerg pe străzile pline de oameni şi nu îmi pasă de injuriile lor atunci când mă lovesc de ei. E un déjà vu, iar eu îmi plâng de milă acum şi arăt ca o nebună, dar nu mai contează nimic. Am şi eu voie, măcar o dată în viaţă, să nu fac ceea ce trebuie. Nu am mai putut asculta sfârşitul poveştii. Era prea dureros şi fiecare cuvânt al lui se înfigea în mine ca un cuţit.

         Cum a putut face asta celor care l-au iubit şi l-au primit în mijlocul lor?

           Mă opresc pe marginea drumului şi scot din buzunarul jachetei telefonul care zbârnâie de mai bine de jumătate de oră.

         —Unde eşti?

         Matt este îngrijorat sau nervos? Niciodată nu l-am auzit atât de...

         — Matt, am nevoie de tine! hohotesc eu, dar ştiu acum că sunt pe mâini bune. Matt este sprijinul meu, cel care mă va salva întotdeauna din cele mai îngrozitoare situaţii. Este prietenul meu cel mai bun.

          — Vin imediat, aud vocea lui înainte să închidă.

                Acum pot să mă liniştesc. Matt va găsi cu siguranţă cea mai bună soluţie. Aşa a făcut întotdeauna.

                Mă aşez pe marginea drumului şi îmi pun fruntea pe genunchi. Rămân în agonie minute în şir până când îi simt prezenţa. Braţele lui mă înconjoară ca într-un cuib. Suspin şi mă reazem de pieptul lui. Inima îi bate puternic lângă urechea mea şi sunetul ei aproape că mă adoarme.

Este atât de bine! Nimic nu mă mai poate răni acum...

— Hai, să mergem, mă îndeamnă într-un final vocea lui blândă.

Iar eu mă ridic cuminte şi îl urmez spre motocicleta parcată la câțiva metri. Îmi fixează casca, apoi urc în spatele lui şi mă lipesc cu faţa de haina neagră de piele. Nu simt nimic din drumul care se mă duce la apartamentul în care locuiește.

Urcăm cu liftul şi însoțitorul meu introduce parola care deblochează uşa masivă din metal. Intru în livingul pe care îl cunosc atât de bine.

— Stai jos, îmi cere el calm, dar ferm când mă vede că mă îndrept spre dormitorul pe care îl consider deja al meu.

Mă întorc uimită şi îl privesc. Faţa prietenului meu este neclintită ca suprafaţa unui lac în absenţa vântului. Execut comanada ca un robot, fără să protestez în vreun fel.

Matt se duce şi scoate din frigider două sticle. Pe cea de cidru de mere mi-o întinde mie, iar el o reţine pe cea de bere. Se aşază pe un fotoliu puf chiar în faţa mea şi dă pe gât jumătate din sticla de 330 ml. Urmăresc felul în care se mişcă mărul lui Adam şi înghit şi eu puţin suc de mere.

—Să începem, aşadar! Ce s-a mai întâmplat în ultima vreme? întreabă Matt într-un târziu, după ce mă studiază cu mare atenţie.

— Matt, încep eu din nou să plâng, Alexander a plecat şi domnul Smithson l-a făcut pe bunicul să se împuşte, iar Leonora Costas este bunica lui Alexander şi m-a minţit, iar acum eu nu mai am unde să stau şi Andy...