Dincolo de copaci

Capitolul 51-Emoție

Ştiu că este deja târziu, dar voiam să îţi urez La mulţi ani! Nu am reuşit să prind timpul din lumea ta, dar chiar şi aşa, o fac acum, pe această cale!

La media: Lara Fabian - You're Not From Here

Christine

           Am început cursurile semestrului al doilea de mai bine de două săptămâni. După ce am stat la Miriam patru zile, m-am întors la casa în care am locuit cu bunica Adele, deși eram conștientă că va trebui sǎ caut o locuință mai modestǎ. Alexander nu îmi ceruse să mă mut, dar mândria mea și ceea ce începusem să devin nu mă lăsau să-i fiu datoare cu nimic acestui bărbat.

          Cu soțul meu... viitorul fost soț, mai corect, mă mai văzusem de câteva ori și de cele mai multe ori la facultate. De fiecare data era însoțit de Jessica sau de Brianna. Uneori, dar rar, de amândouă. Când mă întâlnea se făcea ca nu mă observă, ca o biata gânganie ce ajunsesem să fiu în ochii lui.

          Dacă sufeream? Nimic nu poate descrie aceasta durere... Muream în fiecare clipă câte puțin, astfel încât ajunsesem o umbră. Cu toate acestea, sarcina mea înainta viguroasă și nimic nu părea să o facă să renunțe la a se dezvolta. Medicul pe care îl consultam spunea ca totul este în regulă și că nu trebuie să-mi fac griji.

          Să nu-mi fac griji...

          Tatăl copilului meu se afişa în fața mea cu fetele cele mai populare din facultate, iar eu, printre două grețuri de dimineață, trebuia să mă prefac că nu sunt încă soția sa și mama copilului de a cărui existenţă habar nu avea.

          Și dacă ar fi avut... la ce bun?

          Niciodată nu a încercat să-mi vorbească și în fiecare zi mă așteptam să-mi trimită actele de divorț, semnate și de el.

          Din fericire, Andy nu întreba de cel pe care l-a considerat aproape trei luni tata. Copilul acesta era un dar de la Dumnezeu. Sunt sigură că înțelegea mai multe decât arăta, dar lăsa să se vadă doar bucuria de a se întoarce la casa în care stǎtuserăm împreună prima dată.

          Am început să caut o nouă locuința care să se potrivească noilor noastre posibilități. Încă mai aveam banii daţi de domnul Smithson. Nu mă atinsesem decât de o parte din ei, dar după ce vindeam casa, mai recuperam o parte din bani. De câteva zile îmi căutam şi o slujbă, dar trebuia să țin cont și de starea în care mă aflam. Nu doream să-mi pun în primejdie copilul.

          Mă gândeam uneori cum ar fi dacă i-aș spune că vom avea un copil, dar de câte ori îl întâlneam și vedeam cum mă ignoră, ca și cum nu aș fi existat, mă retrăgeam în cochilia mea de melc și sufeream de una singură. Îmi era greu să înțeleg de ce se comportă aşa. Nu a mai încercat niciodată, din seara aceea, să discute despre acele fotografii cu mine. Am avut intenția să vorbesc cu el ca să lămurim ceea ce era atât de neînțeles, dar de fiecare dată era însoțit de femeile care contau acum pentru el și care pe mine mă umiliseră și mă rănisera de atâtea ori.

          Tocmai cu ele de parcă ar fi vrut să-mi răsucească şi mai rău cuţitul în rană...

             Surprindeam privirile curioase și amuzante ale celor din jur atunci când asistau la întâlnirile dintre mine și Alexander, dar nu le-am dat niciodată prilejul de a se distra și mai mult cu scene în care să ne aruncăm cuvinte grele sau cu mine în rolul de femeie disperată și deznădăjduită că a fost folosită și aruncată ca o haină de care nu mai ai nevoie după ce ai purtat-o un timp. Și eu și el treceam unul pe lângă celalalt ca și cum nu ne-am cunoaște sau nu ne-am vedea. Doar Jessica și Brianna îmi aruncau priviri triumfătoare și batjocoritoare, dar nu-mi vorbeau nici ele. Probabil că le-o fi atras el atenția să nu o facă și le-a amenințat cu ceva, altfel nu s-ar putea abține atât de mult. În ochii lui nu mai merit nicio atenție, nici măcar un cuvânt ironic.