Dincolo de copaci

Capitolul 32-Dezamǎgiri

La media: Kostas Martakis - Ne

Christine

          Pentru cǎ nu mai este mult pânǎ la petrecerea de "Bun venit!" dedicatǎ lui Andy - momentul ideal ca el sǎ fie cunoscut de prietenii mei - ȋncep sǎ-mi pregǎtesc lista cu felurile de mâncare pe care vreau sǎ le pregǎtesc musafirilor. Dragul de Matt este nelipsit de lângǎ mine - ce m-aș face fǎrǎ el? - iar Andy participǎ și el cu ce poate.

          Nu pot sǎ nu mǎ gândesc la faptul cǎ plecarea precipitatǎ a lui Alexander m-a dezamǎgit. Nu știu ce aștept de la el, dar m-aș fi bucurat sǎ fie aici, ȋn locul lui Matt.

         Micuțul meu Andy pare foarte atașat de Alexander și mi se rupe inima când îmi imaginez cât de mult va suferi atunci când vom divorța. Oftez adânc la gândul aceta și Matt se uitǎ curios la mine. Dau din mânǎ ȋn semn cǎ totul este ȋn regulǎ și schițez un zâmbet cam forțat.

          Orele se scurg, iar din mâinile noastre mai mult sau mai puțin dibace - la care se adaugǎ și site-urile de rețete accesate de telefonul lui Matt, plus sfaturile pertinente ale bunicii Adele - ies câteva platouri de aperitive, salate și prǎjituri.

           Cu o orǎ ȋnainte de venirea invitaților terminǎm de curǎțat bucǎtǎria și profit de timpul rǎmas ca sǎ fac un duș reconfortant, care sǎ alunge mirosurile de mâncare impregnate ȋn pielea și pǎrul meu. Matt se oferǎ sǎ ȋi ținǎ de urât lui Andy și ȋncep sǎ se joace pe consola PlayStation pe care acesta o oferise ȋn dar de Crǎciun micuțului. Strigǎtele lor și toate sunetele pe care le scot sunt demne de coloana sonorǎ a unui film de rǎzboi.

          Dupǎ ce fac dușul, ȋmi usuc pǎrul și mǎ ȋmbrac ȋntr-o rochie neagrǎ, care se oprește deasupra genunchilor. Ea are un decolteu rotund și mâneci pânǎ la cot, dar tot mi se pare un pic cam golașǎ. Am cumpǎrat-o zilele trecute la insistențele lui Miriam care ar fi luat-o ea dacǎ nu s-ar fi ȋngrǎșat puțin ȋn ultimul timp. Asortez sandale negre cu toc de 3 cm. La gât ȋmi atârn colierul cu rubin de la Alexander . Pǎrul mi-l las pe spate și ȋmi fac un machiaj ușor, chiar dacǎ este searǎ.

       Când ies din camerǎ, Matt e primul care mǎ observǎ. Vine repede lângǎ mine și nu se sfiește sǎ mǎ mǎsoare din priviri de sus pânǎ jos. Ȋmi așez jenatǎ o șuvițǎ rebelǎ și mǎ prind protector cu o mânǎ de cotul celeilalte. Simt cǎ ȋmi ard obrajii, iar Matt fluierǎ admirativ.

          — Ești o apariție remarcabilǎ, ȋntr-adevǎr, rostește el dupǎ ce și-a ȋncheiat inspecția. Ȋmi ȋntinde mâna și mǎ conduce ȋn living ca și cum aș fi o prințesǎ.

         Bunica iese și ea din camera ei ȋmbrǎcatǎ ȋntr-o rochie verde cu un guleraș alb. Merge ȋn camera lui Andy și revine cu acesta dupǎ cincisprezece minute, ȋmbrǎcat cu hainele noi cumpǎrate special pentru ocazia asta.

          Exact la ora 20.00 ȋncep sǎ vinǎ primii musafiri, evident Miriam și George, iar ȋn scurt timp apar Rob, Terry, Anthony și Nelly. Exact când ne ȋmbrǎțișǎm și ne urǎm la mulți ani, se aude din nou soneria. Sunt uimitǎ pentru cǎ nu mai aștept pe nimeni.

         Alexander!?

         Inima ȋncepe sǎ o ia la galop și aproape mǎ ȋmpiedic când mǎ reped sǎ deschid ușa. Ȋn prag este ȋnsǎ Mike Bakeley, fostul meu patron de la Black Water. Zâmbește stânjenit din spatele unui buchet imens de trandafiri albi.

          — Ȋnțeleg perfect dacǎ ȋnchizi ușa ȋn momentul ǎsta, rostește el timid și continuǎ sǎ zâmbeascǎ, ȋntinzându-mi buchetul.

Aștept câteva secunde, iau buchetul și ȋl pun pe mǎsuța de la intrare, apoi sar ȋn brațele lui Mike. Dupǎ ce stǎm câteva clipe așa, fǎrǎ sǎ zicem nimic, ȋl trag dupǎ mine ȋn casǎ. Rob și Terry ȋncep sǎ aplaude emoționați, iar ceialți așteaptǎ sǎ ȋl prezint pe noul venit. Nu le spun decât cǎ Mike a fost șeful meu și cǎ m-a sprijinit foarte mult ȋn timpul ȋn care am fost angajata lui.