Dincolo de copaci

Capitolul 58 - Vremea dreptăţii

Îmi cer scuze pentru povestea repetată de a publica, apoi a retrage. Oboseala, faptul că scriam direct în aplicaţie de pe tableta m-au făcut să încurc butoanele când voiam să salvez. Sper să compensez nemulţumirea cu un capitol mai lung.

Videoclipul are legătură doar cu starea mea de spirit din acest moment. La mulţi ani, tată! (2 aprilie 2017)

La media: Alexander Rybak - Europe's Skies

Christine

                Sala de judecată se umple văzând cu ochii. Lupta pentru custodie purtată de Alexander Smithson umple de zile bune paginile ziarelor. Toată lumea își satisface nevoia de senzațional, lacrimogen sau amuzant cu povestea noastră și a lui Andy. Zilele trecute am auzit discuții purtate în magazinul de unde cumpăram câteva reviste pentru Andy. Două femei își spuneau una alteia că micuțul nostru este fiul nelegitim al lui Alexander și că acesta vrea să își refacă viața alături de femeia care i-a fost prima iubire.

                  Mi s-a părut curios că nu am mai simțit nimic când am auzit bârfele despre el. Totul era posibil, dar mie nu-mi mai păsa. Pentru prima dată, sufletul meu se eliberase de povara tristeții. După ce ieșisem din spital, eram animată de cu totul alte sentimente. Voiam să-i plătesc lui Alexander pentru fiecare suferință pe care mi-a provocat-o.

De ieri, eram în posesia testului ADN care confirma paternitatea lui Alexander. Îi eram datoare cu un tată copilului meu nenăscut și aveam să i-l dăruiesc în această zi.

Leonora Costas mi-a fost alături în fiecare clipă și a plâns mai mult decât am făcut-o eu. De fapt, eu nu am mai vărsat nicio lacrimă de când m-am trezit la spital golită de viață.

Avocatul Clark se uită iar spre mine bǎnuitor. Cred că-și pune întreabări despre lucrurile care îmi trec de atâtea zile prin cap. Eu nu i-am spus nimic despre ceea ce vreau să fac. Aseară m-a căutat ca să-mi spună că avocatul lui Alexander vrea să discutăm, dar i-am interzis categoric să accepte chiar și o discuție telefonică. Asta s-a întâmplat după ce primisem apelul de la Abey care mă ruga să vin să-l întâlnesc pe Alexander. Acesta ajunsese la casa ei și cerea să mă vadă. Evident, el credea că eu și Andy locuim acolo... în casa iubitului meu.

Îl disprețuiesc atât de mult și nu vreau decât să-l văd distrus, așa cum a făcut-o el cu mine. Am de gând să-l deposedez de tot ceea ce își dorește. Deocamdată îl voi lua pe Andy.

Avocatul Douglas intră pe ușă și ne aruncă o privire lungă ca și cum ar vrea să ne spună ceva, dar renunță imediat. Alexander încă nu a venit încă deși mai sunt aproape cinci minute până la ora fixată. Douglas este destul de agitat și se tot uită la ceas, apoi spre ușǎ.

Oare nu va veni?

Cu un minut înainte să intre judecătorul, își face apariția și Alexander. Îl zǎresc cu coada ochiului cum ia loc în dreapta avocatului sau. Este ceva schimbat la el, dar nu-mi dau seama acum. De fapt, nici nu mai are importanță. De-abia aștept să-i observ reacția când va primi rezultatul testului ADN.

Judecătorul începe imediat ce s-a așezat, semn că vrea să termine odată cu nebunia asta.

- Aveți probele? îi întreabă el pe cei doi avocați.

Avocatul Douglas se ridică dregându-și vocea, ca și cum ceea ce voia să zică nu-i era pe plac, dar Clark i-o ia înainte.

- Onorata instanță am aici câteva fotografii care or să vi se pară interesante. Vă aduceți aminte de acel paparazzo pe care l-am adus ca martor, Jack Churchill? El este autorul acestora. A vrut să demonstreze ceva și... cred că a reușit.