Impas || Park Jimin

Capitolul 11

-Jimin! Jimin! Hei, trezește-te! Haide!

Hee Young îl zdruncina pe cel ce o ținea captivă.

-Hmm?... Mai dorm puțin Jin. O strânse mai tare în brațe, mormăind.

-Jimin, la naiba! E mama! Dacă te vede, o încurcăm amândoi. Strigă ea, panicată.

Îşi deschise ochii, buimac, privind în jos spre ea.

-Nu eşti Jin.

-Wow, geniu necunoscut! Cum ți-ai dat seama? Întreabă ironic, încercând să se elibereze.

-El e frumos.

-Nu toți avem pile la mama natură!

Hee Young începu să îl împungă cu degetele în coaste. Cumva trebuia să îl trezească. Ideea ei funcționă. Jimin o lăsă din brațe şi se întoarse cu spatele la ea, comentând nervos. Hee Young privi spre uşă. Tocurile mamei ei se auzeau pe hol. Panicată, acționează spontan şi se aşează pe Jimin, trăgându-l de obraji. El încerca doar să scape de cheful fetei de joacă de dimineață.

-Jimin, la naiba, afurisit roz! Haidee! Se ruga de el. Îl trase de păr. El îi prinse mâna deschizând ochii brusc. Ea era la doar câțiva centimetrii de fața lui. Expresia ei era speriată.

-Ce faci?

-Mama! Trebuie să te ascunzi!

Se ridică brusc în capul oaselor, dărâmând-o pe fată în pat. Se îndrepta spre uşă.

-Nu! Prostulee! Nu ieşi! Țipă Hee.

-Uşor crizat-o, doar o încui.

Ea răsuflă ușurată, până când observă clanța mişcându-se. Tresări şi Jimin.

-Jung Hee Young! Vocea stridentă îl speria pe rozaliu. Se duse lângă ea. Deschide uşa, copilă răsfățată.

-E vocea mamei tale?

-Da. Şopti. Trebuie să te ascunzi.

-Unde? Priveau în jur amândoi.

-În baie ar putea să vină... în dressing la fel. Sub pat. Încearcă sub pat. Îl îndeamnă pe cel adormit.

-Am ajuns mai rău ca amantul prins de soț. Replică amuzat, aşezându-se pe jos. Numai mop nu am fost...

-Ai gura aia cam mare, rozaliule. Taci şi intră odată. Comentă nervoasă.

- Aşa nerăbdătoare... acum vrei? O întreabă aruncându-i o privire perversă.

- Doar bagă-te acolo! Şopteşte exasperată.

-M-aş bagă eu în alt loc. Îi face cu ochiul şi intră sub pat.

Ea îşi trece palmele peste față. Certurile de dimineață îi lipseau...

Dar de când e ăsta aşa de pervers?...

-Hee Young! Mama ei țipa din nou.

Deschide uşa nervoasă, călcând cu greu pe piciorul ce se vindeca. O femeie înaltă, mult prea fardată şi îmbrăcată prea tineresc o întâmpină. Părul brunet era prins într-un coc strâns şi încărcat de fixativ.

-Ce faci copilă de răspunzi aşa greu?

De ce aş fi nerăbdătoare să dau de dracu în persoană?

-Dormeam.

-Altceva mai bun nu ai de făcut? În loc să pierzi timpul aşa , ca o putoare ce eşti mai bine ai merge şi ai face bani! Ridică tonul la ea. Fata se cutremură la spusele ei. Apoi îşi aduse aminte că Jimin e înăuntru. Nu îi putea permite să-l găsească.