Impas || Park Jimin

Capitolul 28

      Băiatul alergă pe scări spre camera lui, unde Ji Ana îi păru că doarme. Se ruga să nu i se fi întâmplat ceva. Intră în cameră și se îndreaptă temător spre cea care era încă în aceeași poziție. Se lăsă în genunchi lângă ea, abia acum auzindu-i respirația greoaie și un sunet ca un șuierat când respira.

Întinse mâna spre ea, mișcând-o puțin pentru a o trezi. Corpul frigea prin hainele pe care le purta. Îi puse mâna pe frunte, constatând că avea febră.

-Ji Ana, hei, trezește-te. Vorbi speriat, scuturând-o. Nu primi nicio reacție de la ea. Haide, te rog, trezește-te. Încercă să o ridice, corpul ei fiind greu, semn că nu era trează sau conștientă.

Telefonul lui sună din nou ignorându-l de data aceasta. Era prea speriat de cea care nu-și revenea. O ridică de jos, punând-o pe pat, învelind-o cu plapuma.

Îi dădu părul din ochi și o scutură din nou. Degeaba, refuza să se trezească din stare letargică în care intrase. Telefonul lui începu din nou să sune. Se uită fugitiv la apelant. Jin. Răspunse imediat.

-Park! Ce naiba faci? Namjoon strigă de la celălalt capăt al firului.

-Jin, dă-mi-l pe Jin. Spuse speriat, ținând mâna mica a fetei în a lui.

-Ce s-a întâ... nici nu-l lasă să-și termine ideea.

-Nu se trezește, hyung. E toată transpirată și frige.

-Aseară cum era? Jin începu să-i ceară detalii despre starea ei în ultimul timp. Află de tâmpeniile făcute de prietenul său și de situația fetei.

-Cheamă ambulanța imediat, venim și noi acolo.

-Da. Aprobă aproape să închidă, vocea lui Namjoon îl opri.

-Park? Mă auzi bine, da? Abia aștept să-ți sucesc capul cretinule! Țipă apoi închise telefonul.

Apelă la ambulanță, explicând imediat despre situația fetei și dând detaliile legate de adresă. Avea să ajungă în 15 minute. Se schimbă rapid, îmbrăcând-o pe fată în hainele ei, nu ar fi vrut să dea explicații de ce e îmbrăcată în haine de bărbat, deja știind că va fi interogat de ce era la el acasă. Avea să găsească ceva pe drum.

O sărută pe frunte apăsat, dorindu-și să dea timpul la loc și să fi retras tot ceea ce a dus la starea ei de acum. O ridică din pat, coborând cu ea spre parter. Tuși puternic când o lăsă pe canapea.

-O să fie bine, Ji Ana, da? Încercă să o încurajeze, văzând că-și deschide ochii. Aceasta îl privi pentru câteva secunde, apoi închise la loc ochii.

Fuge spre ușă auzind soneria.

Asistenții de pe ambulanță au luat-o, așezând-o pe targă. Luă portofelul lui, telefonul și geanta fetei, încuie casa și intră în spate, lângă targa pe care era ea acum întinsă și de corpul căruia începeau să fie prinse fire. Se uită pe monitorul de lângă, pulsul ei indica 109, ceea ce îi părea prea ridicat.

-De ce e aşa mare pulsul? Se uită la asistenta în vârstă ce rămase cu ei în spate şi ce-i verifica tensiunea.

-Are tahicardie. Simptom general al pneumoniei, când ajunge în stare gravă.

-Pneumonie? Murmură Jimin . Dar ştiu că avea doar o răceală banală la plămâni. Apa rece, aerul condiționat, dăunează? Adică să bei și să te expui la așa ceva?

-Bineînțeles. Nimeni nu ar fi atât de idiot să facă aşa ceva. Poate duce la oprirea respirației. Plămânii sunt afectați. Totuşi, domnișoara când a descoperit febra şi restul simptomelor, ar fi trebuit să se prezinte la medic. Nu e de glumă cu aşa ceva. Mai ales cu tahicardia, poate face atac de cord, dacă se agravează.