Impas || Park Jimin

Capitolul 19

-Arma unui coleg s-a descărcat în timpul unei defilări. L-a nimerit în umăr. E bine acum, și-a mai revenit.

 Vorbele lui Jin răsunau în mintea Ji Anei, ce alerga acum spre casa lui Jimin. 

Ieși prin partea din spate. Nici măcar nu știa că între casele lor exista o poartă, nu o observase în toți anii ăștia. Ajunse la ușa lui și intră direct în casă , privind în jur.  Casa lui părea nelocuită, doar mobila ce era așezată, în rest nu vedea nimic ce ar fi spus că acolo e cineva.

-Jimin? Strigă ea în casa goală.

Nimic. Urcă pe scări, începând să verifice fiecare cameră. Intră în a treia și răsuflă ușurată. Îl găsise în final.

Se apropie de pat, privind la cel ce dormea. 

Arată așa de drăguț! Se gândi în timp ce-i analiza fața.

 Părea mult mai palid decât de obicei. Genele lungi îi erau ușor curbate, gura întredeschisă, dormea atât de frumos, se gândi zâmbind. 

Linia maxilarului era evidențiată, privirea coborându-i spre gât. Bluza pe care o purta lăsa în zona gâtului vizibil pansamentul înfășurat probabil de braț. Era tristă știindu-l rănit. 

De ce fac asta? De ce mă simt așa? Ce e în neregulă cu mine?

-Ce ești să-mi faci inima să se agite în asemenea hal?

-Sunt de la poliție, cred că asta explică. Vorbește cu ochii închiși, răgușit.

-Ce? Ji Ana se sperie și se retrage de lângă pat.

-Ai făcut ceva ilegal, de îți agit așa tare inima? Zâmbi, încercând să se ridice în capul oaselor. Se strâmbă de la durere, iar ea se oferi să-l ajute, oftând.

-Mai știi... comentă ea.

-Ce să știu ?

-Dacă am făcut ceva ilegal.

-Ah, m-am prins. Jimin se așeză sprijinit de tăblia patului. Deși... își întinse mâna spre ea. Ji Ana îl privea întrebătoare. Îi face semn să se apropie. Se conformă spuselor lui. El întinse mâna mai mult spre ea, prinzând-o . Scânci puțin de la durere.

-Ya! Puteai să zici, nu să îmi umpli conștiința. Îl certă privind la mâinile lor împreunate. Ce ai vrut să zici mai înainte? Încercă să-și concentreze atenția pe altceva.

-M-am prins de ce te agiți. Ai comis o ilegalitate.

-E nu mai zice, se amuză ea. Ce ? Am intrat în casa ta fără voie?

-Și asta, dar mai e una. Mai mare, se încadrează la cazuri penale. Ar trebui să ți se facă dosar. Îi zâmbește larg.

-Te-a lovit glonțul ăla în cap sau ți s-a scurs creierul prin rană? Întreabă ea sarcastică. Nu am făcut niciodată o așa faptă.

-Ba ai făcut, inconștient, dar da , ai făcut. Își susținea el ideea.

-Ce naiba am făcut?

-Ai furat, Seon Ji Ana. Asta ai făcut! O privea serios.

-Ce? Tonul ei era mai ridicat decât trebuia.

Îi trase mâna și o puse pe partea stângă a pieptului lui. Chipul lui era prea aproape de ea, ceea ce o făcea să-și piardă luciditatea.

-Ți-Ți-am furat bluza? Întreabă roșie la față. Jimin izbucnește în râs, oprindu-se imediat ce durerea din braț deveni simțită. Își strânse puternic ochii așteptând să treacă.