Impas || Park Jimin

Capitolul 49

Crăciunul fusese minunat. Toți erau fericiți, dar obosiți. După ce în prima zi s-au adunat toți la Hoseok și Misa, apoi a doua zi au stabilit să se vadă la Jin acasă, băiatul pregătind o masă întreagă de bunătăți, iar a treia zi au stat la Taehyung și Hannah la apartament pentru a sărbători logodna celor doi. Anul nou îl petrecuse la un restaurant, rezervat pentru ei și încă câțiva prieteni. Timpul trecuse repede, Eun Mi plecase, mama Ji Anei era din nou internată, acum într-un centru de recreere.

Era începutul anului, iar temperaturile indicau de cele mai multe ori temperaturi cu minus. Uneori ajungând la -11 grade, dar totuși, se putea remarca lipsa zăpezii. Fulguia din când în când, dar degeaba. Dar, cel puțin în casă era cald.

- Iubito. Jimin îi atinse ușor umărul celei ce dormea dusă. Primi drept răspuns un mormăit. Haide, e 7 și 19 minute, plec la muncă, la 8 trebuie să ajungi pe platou.

-Încă 5 minute. Se foi și se acoperi mai bine.

-Așa ai mai zis și ultima dată, cele 5 minute s-au făcut 40. Haide, Ji. Se aplecă și o dezveli, mângâindu-i apoi obrazul. Haide.

-Mbine. Fata se ridică în capul oaselor și privi la cel din fața ei, îmbrăcat în uniformă. Oh! Asta da priveliște. Trebuia să-mi zici mai devreme că ești în uniformă.

-Perversă mică ce ești! Jimin se aplecă să o sărute. Deja mă vezi și te-ai înfierbântat?

-E din vina uniformei de pe tine. Zâmbi și se ridică leneșă de pe pat. Se simțea amorțită, iar capul începu să o doară, probabil de la oboseala din ultima vreme. Se ridică de tot și își târî picioarele în timp ce mersese spre baie, imediat ce era gata se urcă în mașină, unde Jimin o aștepta, verificând câteva acte din torpedou.

-Ne vedem diseară, trec să te iau sau te aduce Namjoon? Întrebă acesta când aproape ajunse.

-Rămâne să te anunț, cred. Își desprinse centura când acesta opri și-l sărută apăsat.

-Te iubesc! Ai grijă, bine? Jimin o privi blând și îi mângâie obrazul. Încă ești caldă, nu cumva ai răcit?

-Cine? Eu ? Nu, nu. Coborî din mașină, iar el ieși din parcare, moment în care Ji Ana își aminti ceva.

Puse mâna imediat pe telefon și-l apelă pe acesta, când răspunse îl auzi râzând.

-Deja ți-e dor de mine?

-Ya! Nu mai râde. Am uitat ceva. Bună dimineața! Salută agentul de pază de la intrarea în parcul împrejmuit de o bandă lucioasă galbenă. Jiminie?

-Da, iubito?

-Și eu te iubesc!

-Știu, ai grijă acolo, bine? Ne auzim curând.

-Ai grijă și tu, oppa. Închid.

Jimin oftă și lăsă telefonul la loc pe suportul din bord. Opri pe marginea străzii și desfăcu dosarele primite în urmă cu două zile. Le cercetă rapid și lovi puternic volanul cu mâna, înjurând. Avea să-și ia liber azi. Întoarse mașina și plecă spre casă.

-Seon Ji Ana! Regizorul strigă după fata, în timp ce aceasta se dezechilibră de pe postamentul improvizat pe marginea lacului. Să o țină cineva dreaptă!

-Mianhae, Jung. Strigă fata și se redresă. Era amețită și capul nu-i dădea pace nici după 6 ore.

-Mai e scena asta, haide, nu te pierde. O încurajă acesta pe fată. Și filmați!

Fata avea să se lase împinsă de către personajul feminin negativ în apă, sfârșind astfel drama. Fu și ea surprinsă de finalul neașteptat al scenariului, dar regizorul voia un final marcant.