Impas || Park Jimin

Capitolul 21

( Înainte să încep capitolul, o să vă rog să vă uitați la ultimul capitol(20 ) la final. Fiindcă a apărut o defecțiune în Wattpad în momentul în care am postat s-a șters jumătate de capitol, apoi a fost actualizat. Dacă se încheie cu nota autorului, e bine. Dacă nu, și se oprește în mijlocul unei conversații dintre Ji Ana și Jimin, nu e bine,  citiți și restul, fiindcă nu vor avea legătură evenimentele între ele. Acum , spor la citit!) 

****

-CE? Țipă toți la unison.

-Asta e ceea ce mi-a zis Namjoon, acum. Jimin, trebuie să mergi la Ji Ana. Nu e în regulă, deloc.

-Cred și eu. Luă telefonul și încercă să o apeleze. Era închis.

  Ce face?

-Namjoon a zis că a stins telefonul.

-E cu el? Unde e? Își luă geaca de pe fotoliu și vru să iasă. Jin îl prinse de mână.

-E la casa mortuară. A fost adus trupul, urmează incinerarea.I se adresează pe un ton trist. Trebuie să te ducem acolo.

-Zi-mi adresa. Ceru Jimin, deschizând aplicația de navigat.

-Nu poți merge așa... e plin de presă în momentul de față, să mergi acolo, e destul de periculos pentru amândoi.

Jimin îl privi dur pe Jin.

-Nu-mi pasă. Ea e acolo și nu e bine. Poate să zică presa ce o vrea.

-Jimin, prințesa asta roz a noastră are dreptate. Complici lucrurile și mai mult decât sunt. Haide să găsim o modalitate. Vorbi Yoongi.

-Jin, tu poți merge. Ai salvat-o, se vor uita la tine, noi o să mergem după, la altcineva. Trebuie să existe o baie. O blocăm și o aducem pe ea acolo, fără să vadă nimeni. Veni Hoseok cu ideea.

Jimin asculta tăcut planul lor. Oftă frământându-și mâinile. Gândul lui era doar la iubita sa, care suferea.

-Vorbise cu Subin cu o seară înainte... de ce a murit? Gândi Jimin cu voce tare.

-Serios? Întreabă Yoongi.

-Da. Nu înțeleg. Jin? Era bolnavă de ceva?

-Namjoon a zis că asta e ciudat. Era complet sănătoasă.

-S-a sinucis? Întreabă Hoseok.

-Nu știu. Namjoon mi-a zis că o să îmi dea mai multe detalii acolo. Așa rămâne. Blocăm o baie și o luăm pe Ji Ana. Mă simt ca în adolescență când ieșeam seara pe ascuns din unitate. 

-De mai exact câți ani ești tu aici, Jin? 

-Mulți Hobi, mulți.

***

-Ji Ana...Namjoon privea trist la cea care stătea în picioare privind corpul prietenei acoperit de un voal alb.

Tăcerea ei îl speria. O găsise leșinată în casă, iar după ce își reveni nu fu în stare să mai zică nimic. Plânse non-stop până acum câteva minute,  când brusc deveni total tăcută.

Își întinse mâna tremurândă spre corpul ce zăcea fără suflet.  Aștepta să se trezească, să îi zică că a fost o glumă. Îi atinse mâna încet, era rece, mult prea rece pentru o farsă. Lacrimile începu să-i curgă din nou, brăzdându-i obrajii.

Nu înțelegea ce se întâmplase. Tot ce i se spusese era că a făcut stop cardiac și că trupul ei avea să ajungă în câteva ore la aeroport. 

Doamna din telefon fusese cât de delicată putea, dar nu o ajută cu nimic. Știa bine că prietena ei nu suferea de nimic. Era sănătoasă. Fusese cu ea să-și facă analizele, erau în regulă. Nu înțelegea... abia vorbise cu ea acum câteva ore iar acum...