Impas || Park Jimin

Capitolul 26

 -De ce ai plecat aseară?

Ji Ana îl observă pe Jimin stând pe canapeaua din living. Se trezise fără el dimineață, cu toate că adormise lângă el.

-Am avut de rezolvat pe acasă câte ceva.

-Ce mai exact? Întreabă curioasă punându-se lângă el.

-Bagajele. Spuse rapid.

-Ce? Ah, da abia te-ai întors. Ce face mama ta ?

-E bine. Vrea să te cunoască. Îi zâmbi, lăsându-şi capul pe umărul ei.

-De ce? Îl privi speriată, el doar căsca.

-A aflat de tine.

-Cum adică a aflat de mine? Se întoarse spre el, uitând că-şi ține capul pe umărul ei, dărâmându-l în spatele ei. Scuze, scuze.

Jimin se ridică buimac, privind la ea . Se întinde şi cască din nou.

-Doar m-a văzut zâmbind mereu la telefon. S-a prins că e o fată. Aşa că i-am zis despre tine. E blândă mama, până vine vorba de copilul lui prețios.

-Ai un frate? Întreabă amuzată, tachinându-l.

-Eu sunt copilul ei prețios, nu se vede? Se aşează cu capul pe picioarele Ji Anei, privind-o atent. Ea-şi trece mâna prin părul lui .

-Nu chiar. De ce eşti aşa obosit?

-Am despachetat bagajele.

-Toată noaptea? Se îndoia de ceea ce îi spune.

-Toată noaptea.

-Jimin? Mă crezi proastă? N-ai încredere în mine? Se uită atentă la expresia lui.

-Nici nu se pune problema de încredere, apoi nu chiar.

-Eşti prost atunci. Spune ea revoltată.

-Semăn cu cine mă laudă. Zâmbește inocent spre ea.

-Cine seamănă se-adună! Îi împinge capul la o parte de pe picioarele ei şi se ridică. Mă duc să-mi fac duş, poți să dormi între timp.

-Sau aş putea veni cu tine, aş avea nevoie de o trezire frumoasă. Un zâmbet pervers îi apăru pe față.

-Nu poți.

-De ce?

-Lângă mine ai avea parte de o trezire proastă. Râde şi urcă spre cameră, înainte de a mai zice el ceva.

Jimin se întinde pe canapea, căscând. Profita de timp să doarmă. Stătu toată noaptea treaz, analizând rapoartele făcute de Kate cât timp era plecată.

Ceva nu se lega... de ce Jae Soo recunoaște că e vina lui, când e clar că nu el e în spatele acțiunilor. Prea dibace pentru un amator. Cineva cu experiență se afla în spatele acestor atacuri continue.

Ceea ce nu ştia ea, era că încă primea mesaje pe numărul vechi. Amenințări constante, cărora le răspundea şi încerca să le oprească Jimin. Credea că mai bine să o protejeze mințind, decât să o sperie.

Telefonul îi vibră când ațipise. Răspunde somnoros la el, fără a verifica cine e apelantul.

-Park, dormi?

-Hei, Kate. Oarecum. Ce e ?

- Unde eşti?

-Răspunzi cu altă întrebare. La nebună sunt. Ce s-a întâmplat?

-Perfect, venim la voi, am descoperit încă ceva. Ji Ana nu ştie, va trebui să o ținem ocupată cu ceva. Vezi cum faci.

-Aş avea nişte idei. Râse Jimin. Doar că necesită prezența mea.